"Şmecheria cu ghivent"

Prioritate de Dreapta

Am mai spus-o: Băsescu, prin eşecul planificat al referendumului-bis, anulează obiecţia CCR (implicită, prin decizia privind referendumul din 2009) asupra tezelor revizuirii, printre care păstrarea parlamentului unicameral. Şi astfel "se dă verde" pentru referendumul principal, de regionalizare. Şi se anulează astfel şi singurul motiv pentru care PDL a anunţat că ar boicota referendumul constituţional.
Văd că au observat şi alţii.
Augustin Ofiţeru, vicepreşedinte al Partidului Noua Republică ("Cui foloseşte joaca de-a referendumul"):

"Cum ar putea cadea un Guvern condus de un premier plagiator, sustinut de un Parlament infractor, care nu respecta poporul? Las imaginatia sa lucreze. Dar in nici un caz suflandu-i vant in pupa, adica exact ce a facut presedintele prin initierea unui nou referendum.
Situatia de fapt se prezinta astfel: Presedintele anunta cu surle si trambite un nou referendum (de parca cel vechi s-a alterat in pivnita Parlamentului, cah!). PSD sare in bloc sa preia initiativa si sa voteze ca atare in Parlament (parca ar fi coordonat de la centru, nu alta). Initiativa pica, dar Ponta este acum in barca Parlamentului de 300. Nimeni nu-i mai poate reprosa ca nu respecta vointa poporului.
In cazul in care Basescu nu ar fi facut aceasta miscare tactica, Ponta putea fi pleznit oricand peste cozorocul de Che Guevara ca nu a facut nimic in sensul aplicarii referendumului. Acum are toate atuurile.
Singurul beneficiar al circului mediatic cu noul referendum a fost Primul Ministru. Votul Parlamentului infractor fiind consultativ, continuarea demersului de catre presedinte nu va face decat sa-i dea ocazia plagiatorului-plangacios sa ne mai prosteasca nitel pe subiect."

Vede ceva, dar nu vede tot, că în primul rând este favorizat referendumul de regionalizare ("constituţional"; poate fiindcă Noua Republică nu respinge regionalizarea ?).

Un comentariu:

Riddickspunea...

Prepeleac:
Şmecheria cu ghivent de Constantin Ţoiu

Abia acum, după foarte multe decenii, poate chiar mai mult timp, în care intră şi studenţia, şi cel de-al Doilea Război Mondial şi ce a urmat după el, totalitarismul, expresia, pe ducă se pare, în orice caz, demodată,... şmecherie cu ghivent, ce-mi părea fără sens atunci, astăzi o înţeleg mai bine. Ca şi cum mi s-ar fi luat un văl de pe ochi. Şmecherie automatizată, adică. Mecanizată. Capabilă să funcţioneze uneori şi singură, independent de tine, şi când dormi... Ca unsă. Ceva în genul ăsta... Pentru românul ahtiat de noutăţi şi în general de mecanica fină, productivă, era, într-adevăr, un produs, o unealtă utilă, chiar şi imaginară, o metaforă de serviciu. [...]

http://www.romlit.ro/mecheria_cu_ghivent