Friday, June 8, 2012

UE : MODELUL NEOFEUDALIST SI DE FINANCIALIZARE NEOCOLONIALA



Preluare si traducere de pe NewsReload
 http://www.financialsense.com/contributors/charles-hugh-smith/eu-neofeudalism-neocolonial-financialization-model
 

Pentru a înţelege pe deplin criza financiara a datoriilor eurozonei , trebuie să sapam printre tertipuri, confuzie şi propagandă pentru a ajunge la dinamica reala a "Noului Feudalism” al Europei , adica la " Modelul Neocolonial Financiar”.
In primul rand trebuie sa uitam de  "austeritate" şi de teatrul politic !

Singura modalitate de a pricepe  pe deplin Eurozona si ceea ce se intampla cu aceasta  este de a inteleage Modelul Neocolonial-Financiar care reprezinta  cheia dinamica a acesteia.
În vechiul model al colonialismului, puterea colonizatoare cucerea sau a coopta  elitele puternice din regiune si trecea la exploatarea   resurselor  si a fortei de munca din  noua colonie , îmbogăţind  astfel "centrul", adică imperiu de acasă.


În neocolonialism, forţele de financializare   ( adica datoriile si parghiile  finaciare (  leverage  )controlate de catre cartelurile bancare –aprobate de Stat ) sunt folosite pentru a indatora  prin contract  elitele locale şi populaţia fata de un centrul bancar  care isi foloseste filialele coloniale pentru a  da  bani cu imprumut in vederea cumpărarii de  produse finite, vandute de catre „nucleul colonial”. Astfel , „nucleul ” este  imbogatit de doua ori :
1) dobanda si comisionul consistent al  tranzactiei de financializare a activelor , cum ar fi cele imobiliare  şi
 2) profitul realizat prin vânzărea de bunuri puse la dispoziţia debitorilor.

 
În esenţă, "nucleul central " al  tarilor   UE a  colonizat  natiunile "periferice" prin intermediul financializarii monedei  euro , ceea ce a permis o extindere masivă a datoriei şi a consumului la  periferie. Băncile şi exportatori din tarile "nucleului" au stors  profituri enorme din această expansiune a datoriei şi a consumului in tarile periferice.

Acum, dupa ce  schema de  financializare a  euro s-a derulat , se dezvaluie  pe deplin situatia  neofeudala  a periferiei : activele şi veniturile de la periferie  se scurg catre  nucleu  sub forma de dobânzi  ale  datoriilor private si  suverane care sunt detinute de bancile comerciale si centrale din tarile nucleului  UE .

Aceasta este perfecţiunea  Neofeudalismului ! Popoarele  de la periferia  UE  sunt in mod efectiv debitorii neocoloniali ai băncilor din ţările nucleului UE , iar contribuabilii din tarile  nucleului  sunt si ei la randul lor , iobagi feudali munca lor fiind destinata sa ajute orice credit bancar  care merge prost , din  tarile de la periferie .

Pentru a înţelege pe deplin Modelul Neocolonial de Financializare, este  nevoie sa subliniem  anumite caracteristici de la baza ale sistemului   Eurozonei .
Astfel vom incepe cu Eurozona  şi moneda euro.
Uniunea Europeană a stabilit o monedă unică şi o zona de comercializare pentru beneficiile capitaliste clasice.Aceast lucru a  oferit  o reducere a costurilor de  intretinere a afacerilor între naţiunile membre şi un flux  liber de capital şi de forţa de muncă .
Din perspectiva capitalist neoliberala , o astfel de uniune a consolidat puterea într-un Stat Central proxy (the EU) care a oferit  larga sustinere a Statului marilor carteluri  si cvasi-monopolurilor  usurand accesul acestora  la  pieţele noi .
Din punctul de vedere al cetăţenilor, a oferit avantajul ruperii barierelor pentru locurile de muncă din alte ţări ale  zonei euro . La prima vedere s-a realizat o structura de tip  "win-win" pentru toată lumea, singurul dezavantaj fiind sentimentul pierderii  monedelor naţionale.

Inca de la inceput a existat insa un defect in aceasta  structura  si care acum a devenit  dureros . Uniunea si-a consolidat puterea asupra monedei  comune (euro) si  asupra comerţului dar nu si asupra  deficitelor de cont curent ( de comert) si asupra deficitelor bugetare.
Desi  s-a impus ( in mod nesincer) o corectitudine  fiscala prin introducerea de  plafoane pentru nivelul maxim de deficit, în lumea reală  nu au existat controale semnificative care sa verifice  crearea creditelor  private sau al celor de stat precum si a  împrumuturilor si a cheltuielilor  suverane .
Astfel, expansiunea economiei unite prin avantajele  clasic capitaliste aduse de circulatia libera a capitalului si a fortei de munca au alimentat  expansiunea  creditului permis de structura  neoliberal capitalista  a  Uniunii.
Alianţa  Statului-Central cu dorinţa sa intrinseca  de a gestiona centralizat   economia in beneficiul „feudelor” şi a elitelor  sale şi clasicul capitalism al  pieţei libere a fost întotdeauna greu de realizat . La suprafata  UE a dat  impresia  de stabilitate,  permitand   credite din belşug şi accesul usor al tuturor la  noile  pieţe .

Sub aceasta suprafata binefăcătoare stau insa  ascunse oportunitati de exploatare si abuz carora este le este imposibil sa le reziste cineva . De fapt , naţiunilor importatoare din cadrul Uniunii li s-au pus la dispozitie  de catre „verisorii” lor exportatori din Germania şi Franţa  posibilitati de  creditare pe termen  lung  . Într-o analogie cu lumea reala este ca si cum  un frate ,dispus sa faca cheltuieli pe credit  pe viata  este finantat printr-o carte de credit fara limita , cu o rată scăzută a dobânzii care este  garantata  de catre un alt frate /sora ,bogat si sobru , care are de fapt  aversiune fata de creditare . Inutil să  subliniem cat de profitabil este  pentru bănci sa extinda creditarea unor debitori cu bonitate.
 
Creditul  la dobanda foarte scăzute  este tratat ca "bani gratis", pentru că in esenta asta  sunt . Beneficiarii de „bani gratis” devin rapid dependenti de fluxul de credit pentru a-si plăti cheltuielile, care in mod magic cresc in tandem cu accesul la bani gratis. Astfel, atunci când accesul la „banii gratis” este retras brusc, recipientul  prezintă aceleaşi simptome dureroase ca ale  unui  dependent de droguri .
Chiar  mai rău  de-atat  : „banii gratis” vor merge in  curand catre investitii proaste( malinvestments
)   intrucat  investitiile bune  ( sound investments http://www.soundmoneysoundinvestments.com.au/  vor fi  incoltite  de carteluri ale parteneriatului de capital stat-privat , fiind  favorizate cvazi-monopolurile . Investitiile proaste  (malinvestments ) sunt mascate de bula  activelor, care rezulta  inevitabil datorita cantităţi masive de „bani gratis” ce caută un profit speculativ.
 Garanţia implicită a UE de a atenua eventualele pierderi ale marilor banci (sancţionate de stat ) exemplifică modelul neocolonial al financializarii.De fapt , marile bănci din zona euro au "colonizat" state membre, cum ar fi Irlanda ( Grecia) conform unui plan  care a fost mult timp aplicat  în ţările în curs de dezvoltare si care are la baza datoriile.
Acesta este un colonialism bazat pe financializarea  economiilor mai mici in beneficiul  marilor bănci din „nucleul” de state UE şi a partenerii lor,  guvernele statelor membre, care obtin creşteri uriaşe în veniturile fiscale intrucat  creditele pentru bulele active se extind  .
In ceea ce am putea numi  Modelul Neoliberal Colonial (MNC), practicat în tarile in curs de dezvoltare, economiilor  sarace li se ofera brusc  credite nelimitate,  la rate ale dobânzii foarte scăzute sau chiar negative. Este "o ofertă   prea buna pentru a fi refuzata" iar rezultatul este explozia creditului privat care alimentează consumul  agresiv ,  accesul rapid  la active :  acţiuni, terenuri şi locuinţe.
Esenţial pentru ca acest model colonizator sa fie atragator  este  accesul pe scară largă la credit: toată lumea ,”frati si surori”  îşi poate permite deodata sa faca speculatii cu locuinţe, stocuri, mărfuri, etc permitandu-si  sa trăiasca un stil de viaţă bazată pe consum, care fusese mai demult  apanajul „ claselor  superioare” si a ale elitelor  de stat (în tarile in curs de dezvoltare, de multe ori fiind acelaşi grup de persoane).
În modelul colonialist al secolului al nouăsprezecelea  consumabilele extrem de profitabile care au fost comercializate   de către carteluri la nivel global au fost de zahărul (romul), ceaiul, cafeaua şi tutunul, toate reprezentand produse care dau  dependenţă  precum şi restul produselor complementare: ceaiul merge cu zahărul şi aşa mai departe. (Pentru mai multe detalii, vă rugăm să consultaţi cartea lui Sidney Mintz : Dulceaţă şi Putere Locul zahărului în istoria modernă).
 Sweetness and Power: The Place of Sugar in Modern History
În modelul Neocolonial-Financializator substanţa  care da dependenta  este creditul şi febra speculativă şi consumerista care-l  favorizează.
În UE, posibilităţile de a exploata pieţele captive au fost chiar mai bune decât cele din străinătate, pentru simplul motiv că Uniunea Europeană ,în sine  garanteaza ca  nu pot exista exproprieri  de capital ale autorităţilor locale care ar putea decide să arunce jugul colonizarii cu  capital european.
Prin aceasta dubla garantie implicita data de UE , bancilor eurozonei, "prea mari pentru a eşua"  li s-a oferit o mina de aur dubla  pentru a face  „bine ” totul, influentand  finantarea unei locuinte private pana la finisarea  acesteia si dotarea cu accesorii  . Au putut împrumuta de asemenea sume practic nelimitate statelor  cu suveranitate mai slaba  sau  unor proxy ale acestora. Acest lucru a dus la supra-consum  in  statele importatoare şi profituri ameţitoare pentru băncile „TBTF” ( too big to fail)  din zona euro. Şi in tot acest timp, cetăţenii s-au bucurat de paradisul consumerist al împrumutului şi al cheltuielilor de azi care vor deveni datoriile platite  maine .
Mâinele a sosit ,  fundatia  capitalului  de baza  pentru locuinţe s-a erodat , bugetele sunt paralizate de „post-bula” statelor membre si s-a ajuns  la punctul de insolvabilitate în masă . Confruntat cu ratele ridicate ale dobânzilor care rezultă din riscul sporit , deja inevitabil, cetăţenii din statele colonizate se răzvrătesc împotriva pierderii creditului de care devenisera dependenti si care le oferea un  stil de viaţă consumerist, fiind nevoiti sa plateasca creditele deja luate de la marile banci ale eurozonei.
Abia acum  ies la iveala  pierderile rezultate din  excesele de exploatare si colonizare agresiva ale  forţelelor  de financializare . Se incearca acum ca aceste pierderi sa fie acoperite de punerea in aplicare a unui  simulacru  de reforme de austeritate  care nici una  nu abordeaza cauzele profunde ale acestei exploatari  şi financializari.
Daca intelegem  în acest mod, este clar că nu este nici o diferenţă reală între politicile monetare ale Băncii Centrale Europene şi Rezerva  Federala   SUA : fiecare încearcand să păstreze şi să protejeze bancile "prea mari pentru a eşua"  care sunt parte integrantă a cartelului neoliberal ,care este  parteneriatul stat-privat.
Ambele sunt încercari de a corecta un aranjament  al parteneriatului de  capital  Stat-Privat  care in mod intrinsec este  instabil , intrucat profiturile sunt  private iar  pierderile sunt publice , costurile datoriilor rezultate si cresterea dobanzilor  fiind impinse ca sa  fie acoperite spre  spatele contribuabilului platitor de taxe din tarile nucleului care devin „iobagii nucleului”. Profiturile din variatia monedei euro si exploatarea neocoloniala esunt private  dar costurile sunt suportate atat de către publicul contribuabil din tarile nucleului  cât şi din tarile de la periferie.
Puterea elitelor  incearca sa intarate  iobagii de la periferie împotriva iobagilor din  „nucleu”,  acest lucru fiind  necesar pentru a păstra ambele seturi care sunt la fel de necesare aservirii   nucleului parteneriatului patologic  dintre stat si elitele financiare .


 http://www.financialsense.com/contributors/charles-hugh-smith/eu-neofeudalism-neocolonial-financialization-model

No comments: