SE APROPIE DE SFÂRŞIT DICTATURA POLITICĂ A ELITELOR EUROPENE ?
La câteva zile după Idele lui Marte, barbarii au trecut Rubiconul în insula Afroditei. Dacă acum două mii de ani, aceştia erau primiţi cu braţele deschise de cetăţenii de la periferia unui Imperiu Roman care se scufunda sub povara datoriilor şi a ingineriilor monetare, barbarii zilelor noastre vin chiar din "inima putredă" a Europei.
"Pentru o economie mică şi deschisă cum este Cipru, adoptarea euro oferă protecţie împotriva crizei financiare internaţionale", declara Jean-Claude Trichet în 2008, la intrarea Ciprului în zona euro.
Oare chiar nu a ştiut Trichet condiţiile în care moneda unică a fost impusă Europei? Că euro a fost un proiect exclusiv politic, cu tangenţe minime faţă de realitatea economică a continentului?
Cu câteva zile în urmă, presa britanică a preluat fragmente dintr-un interviu acordat de Helmut Kohl în 2002. "Dacă un Cancelar încearcă să-şi impună punctul de vedere, trebuie să fie un om puternic. Şi dacă este inteligent, ştie când este momentul potrivit. Într-un singur caz - cel al euro - am acţionat ca un dictator", declara Kohl, conform unui articol din The Telegraph.
"Ştiam că nu aş fi putut câştiga niciodată într-un referendum în Germania. Am fi pierdut referendumul pentru adoptarea euro cu o marjă de şapte la trei", i-a mai precizat fostul cancelar lui Jens Peter Paul, ziaristul german citat de cotidianul britanic.
Din păcate, declaraţiile lui Kohl din urmă cu peste un deceniu au găsit un ecou foarte slab în presa europeană. Oare de ce? Pentru că acum, când legitimitatea economică a monedei unice se dovedeşte iluzorie, aflăm că euro nu are nici măcar o fărâmă de legitimitate politică?
"Pentru o economie mică şi deschisă cum este Cipru, adoptarea euro oferă protecţie împotriva crizei financiare internaţionale", declara Jean-Claude Trichet în 2008, la intrarea Ciprului în zona euro.
Oare chiar nu a ştiut Trichet condiţiile în care moneda unică a fost impusă Europei? Că euro a fost un proiect exclusiv politic, cu tangenţe minime faţă de realitatea economică a continentului?
Cu câteva zile în urmă, presa britanică a preluat fragmente dintr-un interviu acordat de Helmut Kohl în 2002. "Dacă un Cancelar încearcă să-şi impună punctul de vedere, trebuie să fie un om puternic. Şi dacă este inteligent, ştie când este momentul potrivit. Într-un singur caz - cel al euro - am acţionat ca un dictator", declara Kohl, conform unui articol din The Telegraph.
"Ştiam că nu aş fi putut câştiga niciodată într-un referendum în Germania. Am fi pierdut referendumul pentru adoptarea euro cu o marjă de şapte la trei", i-a mai precizat fostul cancelar lui Jens Peter Paul, ziaristul german citat de cotidianul britanic.
Din păcate, declaraţiile lui Kohl din urmă cu peste un deceniu au găsit un ecou foarte slab în presa europeană. Oare de ce? Pentru că acum, când legitimitatea economică a monedei unice se dovedeşte iluzorie, aflăm că euro nu are nici măcar o fărâmă de legitimitate politică?
Jim Sinclair, un trader legendar pe pieţele internaţionale ale metalelor preţioase, a scris pe blogul său că administrarea situaţiei din Cipru reprezintă un dezastru pentru FMI, în condiţiile în care preşedintele Putin a răspuns "asemeni unui mare maestru de şah care îşi distruge adversarul".
Sinclair a mai declarat pentru King World News că "dezastrul FMI din Cipru este comparabil cu asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand, care a declanşat Primul Război Mondial", deoarece "greşeala istorică a doamnei Lagarde şi a FMI ameninţă să submineze toată munca lui Bernanke". "Conceptul conform căruia liderii noştri financiari sunt genii care văd viitorul şi calculează fiecare mişcare pe baza abilităţii lor de a estima corect rezultatele acţiunilor lor este absolut fals", a mai declarat Sinclair.
Dar, totuşi, se pare că mai sunt şi "lideri" care ştiu să citească bine în ceştile de cafea. Conform unor informaţii de la Zerohedge, jefuirea depozitelor din băncile cipriote a fost amânată până când băncile din Franţa şi Germania şi-au lichidat depozitele interbancare. Algoritmul a fost simplu: banii ieftini de la BCE au fost trimişi în băncile din Cipru să producă randamente de peste 4%, în condiţiile în care oportunităţile de plasare în credite pe pieţele locale sunt aproape nule. Iar sumele au fost de ordinul zecilor de miliarde de euro. Bineînţeles că aceste depozite nu puteau fi "ajustate" ca în cazul clienţilor din Cipru.
După ce depozitele interbancare au ajuns la maturitate, s-a dat semnalul pentru confiscare, în condiţiile în care, un raport recent, arăta că cetăţenii Ciprului sunt mai bogaţi decât cei ai Germaniei.
Panicos Demetriades a fost numit guvernator la Băncii Ciprului în luna mai 2012. Nici că se potrivea un nume mai bun pentru ceea ce avea să se întâmple în Cipru. Am zâmbit când am citit despre numirea sa, dar apoi am realizat că "Panicos" nu este un caz izolat, ci se regăseşte la nivelul tuturor băncilor centrale din Europa.
Mario Draghi a încercat să minimalizeze importanţa jafului din Cipru la ultima conferinţă de presă a BCE. "Cipru nu este un cadru de acţiune", a declarat acesta în faţa ziariştilor, şi nu reprezintă "un punct de inflexiune". Bineînţeles că Draghi a fost contrazis de acţiunile şi declaraţiile miniştrilor de finanţe din zona euro, care au precizat că se ia în considerare inclusiv taxarea depozitelor interbancare cu maturitatea de până la o lună.
Scindarea zonei euro a fost considerată de preşedintele BCE "o situaţie teoretică pentru care nu am răs-puns", în urma unei întrebări a lui Scott Solano, de la agenţia de presă germană DPA. "Cei care subestimează ceea ce înseamnă euro pentru europeni, subestimează capitalul politic investit în euro", a mai declarat Mario Draghi.
Rămâne de văzut cât de util este capitalul politic în recapitalizarea sis-temului bancar continental. Oare Draghi a văzut declaraţia lui Kohl, din care rezultă că, în cel mai bun caz, capitalul politic este zero?
La mijlocul secolului trecut, cineva a crezut că este "chemat" să pună bazele Reich-ului de o mie de ani. Infatuarea i-a determinat pe actualii lideri europeni să declare de mai multe ori că euro este pentru totdeauna. Oare de câte lagăre de concentrare este nevoie pentru sfârşitul Uniunii Europene?
Sinclair a mai declarat pentru King World News că "dezastrul FMI din Cipru este comparabil cu asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand, care a declanşat Primul Război Mondial", deoarece "greşeala istorică a doamnei Lagarde şi a FMI ameninţă să submineze toată munca lui Bernanke". "Conceptul conform căruia liderii noştri financiari sunt genii care văd viitorul şi calculează fiecare mişcare pe baza abilităţii lor de a estima corect rezultatele acţiunilor lor este absolut fals", a mai declarat Sinclair.
Dar, totuşi, se pare că mai sunt şi "lideri" care ştiu să citească bine în ceştile de cafea. Conform unor informaţii de la Zerohedge, jefuirea depozitelor din băncile cipriote a fost amânată până când băncile din Franţa şi Germania şi-au lichidat depozitele interbancare. Algoritmul a fost simplu: banii ieftini de la BCE au fost trimişi în băncile din Cipru să producă randamente de peste 4%, în condiţiile în care oportunităţile de plasare în credite pe pieţele locale sunt aproape nule. Iar sumele au fost de ordinul zecilor de miliarde de euro. Bineînţeles că aceste depozite nu puteau fi "ajustate" ca în cazul clienţilor din Cipru.
După ce depozitele interbancare au ajuns la maturitate, s-a dat semnalul pentru confiscare, în condiţiile în care, un raport recent, arăta că cetăţenii Ciprului sunt mai bogaţi decât cei ai Germaniei.
Panicos Demetriades a fost numit guvernator la Băncii Ciprului în luna mai 2012. Nici că se potrivea un nume mai bun pentru ceea ce avea să se întâmple în Cipru. Am zâmbit când am citit despre numirea sa, dar apoi am realizat că "Panicos" nu este un caz izolat, ci se regăseşte la nivelul tuturor băncilor centrale din Europa.
Mario Draghi a încercat să minimalizeze importanţa jafului din Cipru la ultima conferinţă de presă a BCE. "Cipru nu este un cadru de acţiune", a declarat acesta în faţa ziariştilor, şi nu reprezintă "un punct de inflexiune". Bineînţeles că Draghi a fost contrazis de acţiunile şi declaraţiile miniştrilor de finanţe din zona euro, care au precizat că se ia în considerare inclusiv taxarea depozitelor interbancare cu maturitatea de până la o lună.
Scindarea zonei euro a fost considerată de preşedintele BCE "o situaţie teoretică pentru care nu am răs-puns", în urma unei întrebări a lui Scott Solano, de la agenţia de presă germană DPA. "Cei care subestimează ceea ce înseamnă euro pentru europeni, subestimează capitalul politic investit în euro", a mai declarat Mario Draghi.
Rămâne de văzut cât de util este capitalul politic în recapitalizarea sis-temului bancar continental. Oare Draghi a văzut declaraţia lui Kohl, din care rezultă că, în cel mai bun caz, capitalul politic este zero?
La mijlocul secolului trecut, cineva a crezut că este "chemat" să pună bazele Reich-ului de o mie de ani. Infatuarea i-a determinat pe actualii lideri europeni să declare de mai multe ori că euro este pentru totdeauna. Oare de câte lagăre de concentrare este nevoie pentru sfârşitul Uniunii Europene?
CĂLIN RECHEA
"Dacă un Cancelar încearcă să-şi impună punctul de vedere, trebuie să fie un om puternic. Şi dacă este inteligent, ştie când este momentul potrivit. Într-un singur caz - cel al euro - am acţionat ca un dictator". (Helmut Kohl)
No comments:
Post a Comment