Blestemul lui Ernest Maftei
Inghiţi-v-ar pământul, gloabe!
Ce-aţi legănat ţara pe dric.
Şi mi-aţi pus neamu-n patru labe,
Ajungă-v-ar blestemul biblic!
Ce-aţi legănat ţara pe dric.
Şi mi-aţi pus neamu-n patru labe,
Ajungă-v-ar blestemul biblic!
Pe cel ce-i încă bolşevic,
L-aş vinde-n lanţuri la tarabe.
Ei ! Care ai nevoi de gloabe !
Să le-nhămaţi la câte-un dric ?
Vreţi iar să ne târâm şoltâc ?
Cu gândul şters şi priviri oarbe ?
Orbecăind ca nişte zoabe ?
Abia cerşind un firfiric ?
Fire-aţi ai dracului de gloabe !
Adrian Cioroianu, 2002: "Cred că e nevoie de mit politic în România, la ora actuala, iar partidul care va veni cu o propunere concretă în acest sens, cred că va avea foarte mari șanse. Mă uit la schimbarea generațiilor în partide și de multe ori spun că s-ar putea să vină vremea în care-l vom regreta pe Ion Iliescu, din perspectiva persoanelor care intră, și o spun cu toată sinceritatea, nu mă ascund, din contră. Este nevoie de un mit politic, politic-european. Ideea europeană, în mare parte, are o dimensiune mitică fenomenală. Toate societățile o știu, nimeni nu se ascunde și cred că este de datoria dreptei să avertizeze foarte clar în privința a ceea ce efectiv înseamnă intrarea în UE și în NATO, altfel aceste semnalări vor ramâne la latitudinea extremei naționaliste. UE și NATO nu înseamna paradisul. O să fie dificultăți imense, o să fie lucruri impuse pe care le-am refuzat pe vremea CAER-ului și acum o să fie impuse de UE".
Adrian Cioroianu, 2009: Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează. Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".
Adrian Năstase, 2002: "Politica externă şi de securitate comună (CFSP) s-a dezvoltat extraordinar în ultimul deceniu. Punctul tare al CFSP este reprezentat de deschiderea acesteia către multilateralism, deoarece poziţiile şi acţiunile adoptate în acest cadru reprezintă rezultatul unei negocieri între 'cei Cincisprezece'. În acelaşi timp, Europa beneficiază de o fereastră unică de oportunitate de a reveni în prima linie a afacerilor internaţionale, de data aceasta însă de o maniera complet diferită de cea de acum un secol. Există însă o serie de riscuri care aruncă o umbră asupra acestor perspective luminoase. În primul rând aceasta fereastră de oportunitate nu va dura mult. Consider că Uniunea nu mai are decât câţiva ani ca să se afirme ca un câştigator al scenei globale. În al doilea rând, UE trebuie să-şi definească cât mai curând poziţia faţă de centrele de putere. Care este viitorul relaţiei trans-Atlantice, care ar fi cea mai bună politică faţă de Rusia, cum putem aborda China? Cum putem menţine echilibrul între aceşti actori, mai ales în ceea ce priveşte Rusia si SUA ? [...] România preconizează o Uniune constituită ca o federație de state-națiuni. Susținem consolidarea dimensiunii comunitare; acest lucru presupune o întărire a instituțiilor europene direct responsabile de implementarea politicilor comunitare, mai ales a Comisiei Europene".
Adrian Năstase, 2011: "Fără îndoială, relaţia cu Statele Unite este importantă, dar nu este admisibil ca, fiind într-o perioadă de criză economică, să nu înţelegem că este important ca noi să participăm la construirea eventuală a unui avion de vânătoare european şi să cumpărăm acest avion eventual, nu să cumpărăm din Statele Unite, care este un competitor economic pentru Europa. Sigur că partenerii noştri europeni sunt nervoşi din acest motiv. Toate aceste lucruri creează tensiuni, toate aceste probleme, incapacitatea noastră de a discuta la nivel politic cu liderii din Franţa, Italia, Spania şi se crează o stare de nervozitate, de nemulţumire, şi ajungem să fim ironizaţi de posturile de televiziune din Franţa, iar românii se simt efectiv umiliţi pe continentul pe care trăiesc".
Adrian Papahagi, 2012: "Nu mă voi ascunde după deget: suplimentul FCD este într-adevăr un manifest, fiindcă socotim că Uniunea Europeană este un proiect neterminat și că doar desăvârșindu-l, creând adică Statele Unite ale Europei, putem să evităm perspectiva deloc încântătoare de a deveni un vulgar apendice al Asiei, un muzeu al civilizațiilor sau o simplă piață de desfacere pentru economiile emergente. Înainte de toate, doream să subliniez, prin contrast cu îngustimea identităților naționale, care sunt niște constructe relativ recente, larghețea identității europene și universalitatea celei creștine. Creștinismul transcende națiile, cu tot tribalismul și triumfalismul lor războinic".
Adrian Severin, 2001: "După ce Europa unită dotată cu o suprastructură politică reprezentativă va lua ființă, România îsi va păstra libertatea de decizie esențială în cadrul sistemului subsidiarității globale care va realiza echilibrul între vechile identități naționale și noua identitate europeană. Momentul de ruptură se va anunța singur: politicienii și elita românească în general vor ști când am depășit cu totul faza în care identitatea politică naționalã nu mai este în nici un fel pusă în cauză si cînd putem deci să investim această identitate în cadrul unui stat federal european".
Adrian Papahagi, 2012: "Nu mă voi ascunde după deget: suplimentul FCD este într-adevăr un manifest, fiindcă socotim că Uniunea Europeană este un proiect neterminat și că doar desăvârșindu-l, creând adică Statele Unite ale Europei, putem să evităm perspectiva deloc încântătoare de a deveni un vulgar apendice al Asiei, un muzeu al civilizațiilor sau o simplă piață de desfacere pentru economiile emergente. Înainte de toate, doream să subliniez, prin contrast cu îngustimea identităților naționale, care sunt niște constructe relativ recente, larghețea identității europene și universalitatea celei creștine. Creștinismul transcende națiile, cu tot tribalismul și triumfalismul lor războinic".
Adrian Severin, 2001: "După ce Europa unită dotată cu o suprastructură politică reprezentativă va lua ființă, România îsi va păstra libertatea de decizie esențială în cadrul sistemului subsidiarității globale care va realiza echilibrul între vechile identități naționale și noua identitate europeană. Momentul de ruptură se va anunța singur: politicienii și elita românească în general vor ști când am depășit cu totul faza în care identitatea politică naționalã nu mai este în nici un fel pusă în cauză si cînd putem deci să investim această identitate în cadrul unui stat federal european".
Adrian Severin, 2008: "Dacă acest proces continuă, Europa va plonja înapoi în feudalism. Formaţiunile statale liliputane care rezultă din dezagregarea complexelor naţionale civice, nefiind apte a juca un rol semnificativ în reglarea echilibrului de forţe care circumscrie dinamica ordinii mondiale, vor fi obligate să renunţe la democraţia internă, unica soluţie pentru garantarea securităţii individuale fiind încredinţarea destinului personal în mâna potentaţilor locali. Statele europene se pot salva doar în cadrul unei federaţii de naţiuni civice, sub forma cărămizilor alcătuind edificiul unei democraţii transnaţionale, al unei naţiuni cosmopolite europene. Geografia fizică, cea culturală şi cea politică se vor reconcilia astfel reconciliind securitatea individuală şi colectivă, naţională (culturală) şi geostrategică (internaţională). "Demosul" nu înseamnă popor în sens etnic, ci o comunitate de persoane unite în promovarea unui proiect comun rezultat din dezbaterea publică organizată într-un spaţiu comun. Negarea dreptului la existenţă a "demosului" european echivalează astăzi cu sinuciderea statelor-naţiune. Între europenizare şi feudalizare, naţiunile europene au o singură ieşire: Statele Unite ale Europei''.
Adrian Severin, 2010: "Nu mă ascund şi voi repeta mereu această formulă, a Statelor Unite ale Europei, pentru că este singura şansă pe care o avem. Obiectiv vorbind, printre susţinătorii acesteia trebuie să se numere şi România. În general, ţările noi membre, care aparţin Europei Centrale şi de Est, sunt primele interesate în Europa federală".
Alexandru Herlea, 2007: "Desigur au existat și există și eșecuri. Să-l amintesc pe cel legat de crearea CEA (Comunitatea Europeană de Apărare) respins în 1954 de către Parlamentul francez sau cel recent și acut privind Tratatul Constituțional respins prin referendum în Franța și Olanda. Sunt convins că se vor găsi curând soluții adecvate. Nici nu se poate altfel. În contextul globalizării pe plan mondial Europa Unită nu poate să nu se realizeze, ea este condamnată să reușească și va reuși tocmai pentru că are la baza programul schițat de părinții fondatori pentru care o adevărată Uniune înseamnă o construcție originală, sui generis, în care însă dimensiunea federală ocupă un rol important".
Alexandru Herlea , 2010: "Eu nu cred că exista opoziţie între identitatea naţională şi identitatea europeană, dimpotrivă cea din urmă trebuie să fie cadrul în care identităţile naţionale şi regionale se pot exprima, afirmarea lor contribuind la afirmarea identităţii europene. Ceea ce s-a întîmplat la alegerile recente ale Preşedintelui şi Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe europeni denotă stadiul în care se află astăzi Uniunea Europeană. Ea nu este încă suficient de coaptă pentru a da expresie unei realităţi politice mature capabile să-şi afirme identitatea fără ambiguităţi şi continuă să rămână, aşa cum am mai subliniat-o, la nivelul interguvernalităţii unde deciziile mari politice se iau de către şefii statelor naţionale, şi nu la un nivel supranaţional".
Andrei Marga, 1995: "Filosofia Unificării Europene": "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete la prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană".
Andrei Pleşu, 2002: "Criteriul unificării e, însă, deocamdată, unul predominant economic şi financiar. Europa unită e - sau tinde să fie - o piaţă bine organizată. Se imaginează o sumedenie de facilităţi comerciale, monetare, vamale, care să facă viaţa întreprinzătorilor mai uşoară şi pe aceea a europenilor mai geometrică. Încercarea nu e lipsită de interes şi a dat deja rezultate semnificative. Întrebarea care se pune e în ce măsura această reformă mai curând administrativă e la înălţimea proiectului politic şi spiritual numit "unificarea europeană".
Alexandru Herlea, 2007: "Desigur au existat și există și eșecuri. Să-l amintesc pe cel legat de crearea CEA (Comunitatea Europeană de Apărare) respins în 1954 de către Parlamentul francez sau cel recent și acut privind Tratatul Constituțional respins prin referendum în Franța și Olanda. Sunt convins că se vor găsi curând soluții adecvate. Nici nu se poate altfel. În contextul globalizării pe plan mondial Europa Unită nu poate să nu se realizeze, ea este condamnată să reușească și va reuși tocmai pentru că are la baza programul schițat de părinții fondatori pentru care o adevărată Uniune înseamnă o construcție originală, sui generis, în care însă dimensiunea federală ocupă un rol important".
Alexandru Herlea , 2010: "Eu nu cred că exista opoziţie între identitatea naţională şi identitatea europeană, dimpotrivă cea din urmă trebuie să fie cadrul în care identităţile naţionale şi regionale se pot exprima, afirmarea lor contribuind la afirmarea identităţii europene. Ceea ce s-a întîmplat la alegerile recente ale Preşedintelui şi Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe europeni denotă stadiul în care se află astăzi Uniunea Europeană. Ea nu este încă suficient de coaptă pentru a da expresie unei realităţi politice mature capabile să-şi afirme identitatea fără ambiguităţi şi continuă să rămână, aşa cum am mai subliniat-o, la nivelul interguvernalităţii unde deciziile mari politice se iau de către şefii statelor naţionale, şi nu la un nivel supranaţional".
Andrei Marga, 1995: "Filosofia Unificării Europene": "Identificările etnice ale românilor sunt în mare parte tradiţionale. Acestea caută să abată atenţia de la problemele concrete la prezentului şi de la nevoia modernizării instituţionale spre abstracţiunile trecutului. Pentru mulţi intelectuali este limpede că naţionalismul, prin demagogia sa, generează stagnarea şi degradarea ce favorizează doar grupuri sociale incapabile să se adapteze lumii moderne. Intrarea în noua Europă, nu doar geografic, ci şi instituţional şi cultural presupune mai mult decât o alegere, presupune o schimbare a modului de gândire, de asumare, pe lângă devizele paneuropene, a unei abordări europene, o abordare disponibilă la compararea performanţelor, orientată spre modernizare şi având ca perspectivă unitatea europeană".
Andrei Pleşu, 2002: "Criteriul unificării e, însă, deocamdată, unul predominant economic şi financiar. Europa unită e - sau tinde să fie - o piaţă bine organizată. Se imaginează o sumedenie de facilităţi comerciale, monetare, vamale, care să facă viaţa întreprinzătorilor mai uşoară şi pe aceea a europenilor mai geometrică. Încercarea nu e lipsită de interes şi a dat deja rezultate semnificative. Întrebarea care se pune e în ce măsura această reformă mai curând administrativă e la înălţimea proiectului politic şi spiritual numit "unificarea europeană".
Béla Markó, 2009: "România trebuie regionalizată, fostele regiuni trebuie restructurate şi să li se dea competenţe teritoriale. Nu este suficient să acordăm competenţe mai largi autorităţilor locale, trebuie făcută o nouă regionalizare în care Ardealul să fie o entitate distinctă, la fel şi celelalte regiuni istorice: Moldova, Muntenia, Dobrogea. Este posibil un al treilea pas, dacă vom ajunge la descentralizare şi regionalizare, împreună cu formarea autonomiilor. Un alt subiect de dezbatere este şi federalizarea, care pentru unii este ca un postav roşu, dar trebuie să vorbim despre asta şi vedeţi că eu vorbesc cu mare precauţie".
Bogdan Aurescu, 2011: "Actualele evoluţii economice ar trebui să creeze condiţiile propice asigurării guvernanţei economice la nivelul întregii zone UE, nu numai pentru zona Euro".
Călin Popescu Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional, odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum".
Christian Mititelu, 2009: "Vaclav Klaus nu este un entuziast al Uniunii Europene; într-un discurs ţinut în Parlamentul European a comparat-o cu Uniunea Sovietică. Nu este, în general, un om al consensului. A refuzat să semneze şi alte convenţii internaţionale. În schimb, este un adept înfocat al economiei de piaţă liberă, dispus oricând să dea lecţii celor care au construit Europa liberală, cu libera circulaţie a cetăţenilor, bunurilor şi capitalului. [...] Astfel, dl Klaus contrariază practic toate capitalele Europene. Mai mult, deşi Cehia este o republică parlamentară iar preşedintele ţării are puteri limitate, Vaclav Klaus nesocoteşte poziţia guvernului şi sfidează decizia celor două camere ale legislativului de la Praga. Speculaţiile spun că va semna până la urmă, dar că ceea ce îl îndeamnă să procedeze astfel este rivalitatea sa cu predecesorul său Vaclav Havel. Ambii Vaclav vor intra probabil în cartea de istorie, dar nu pe aceeaşi uşă".
Claudiu Doltu, 2012: "În România, suntem foarte interesați de acest proces. Considerăm că uniunea bancară este un obiectiv bun, dar va trebui aleasă o cale corectă pentru a-l realiza."
Cristian Diaconescu, 2011:
- În ce orizont de timp vedeți realizat proiectul Statele Unite ale Europei, vehiculat ca unică salvare a statelor europene și, inclusiv, a monedei unice?
- Se pare că suntem pe acest drum, fie că dorim sau nu. Am acceptat integrarea, am modificat la nivel instituțional și juridic Romania de-o manieră extraordinară într-o perioadă foarte scurtă de timp, iar cetățenii au înțeles beneficiile integrării. Nu cred că reglajele în interiorul UE în ceea ce privește cheltuielile banului public ar trebui să deranjeze pe cineva. Nu este vorba de prejudicii aduse suveranității, dar nici de obsesii naționaliste. Statele Unite ale Europei, din punct de vedere constituțional, legal, juridic nu vor apărea cred că prea curand. Există încă foarte multe deosebiri istorice, religioase, de comportament, cultural, care fac destul de complicat un proces de armonizare. În timp, probabil că parlamentele vor începe să decidă și să gândească la fel.
Cristian Pîrvulescu, 2011: "Atenţi doar la dinamica indicatorilor sociologici sau economici, politicienii europeni au dezertat de la datorie. Simpli prestatori de servicii, ei aşteaptă manifestarea cererii. Oferta politică a devenit un fel de formă impusă, lipsită de conţinut. Situaţia nu stă astfel doar în România, unde proiectele, atunci când există, se prezintă ca simple înşiruiri de banalităţi lipsite de coerenţă internă, ci în întreaga Europă. Iar frica de o Constituţie europeană federală - singura care poate face faţă crizei economice - e simptomul cel mai clar al crizei de viziune prin care trece politica actuală".
Călin Popescu Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional, odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum".
Christian Mititelu, 2009: "Vaclav Klaus nu este un entuziast al Uniunii Europene; într-un discurs ţinut în Parlamentul European a comparat-o cu Uniunea Sovietică. Nu este, în general, un om al consensului. A refuzat să semneze şi alte convenţii internaţionale. În schimb, este un adept înfocat al economiei de piaţă liberă, dispus oricând să dea lecţii celor care au construit Europa liberală, cu libera circulaţie a cetăţenilor, bunurilor şi capitalului. [...] Astfel, dl Klaus contrariază practic toate capitalele Europene. Mai mult, deşi Cehia este o republică parlamentară iar preşedintele ţării are puteri limitate, Vaclav Klaus nesocoteşte poziţia guvernului şi sfidează decizia celor două camere ale legislativului de la Praga. Speculaţiile spun că va semna până la urmă, dar că ceea ce îl îndeamnă să procedeze astfel este rivalitatea sa cu predecesorul său Vaclav Havel. Ambii Vaclav vor intra probabil în cartea de istorie, dar nu pe aceeaşi uşă".
Claudiu Doltu, 2012: "În România, suntem foarte interesați de acest proces. Considerăm că uniunea bancară este un obiectiv bun, dar va trebui aleasă o cale corectă pentru a-l realiza."
Cristian Diaconescu, 2011:
- În ce orizont de timp vedeți realizat proiectul Statele Unite ale Europei, vehiculat ca unică salvare a statelor europene și, inclusiv, a monedei unice?
- Se pare că suntem pe acest drum, fie că dorim sau nu. Am acceptat integrarea, am modificat la nivel instituțional și juridic Romania de-o manieră extraordinară într-o perioadă foarte scurtă de timp, iar cetățenii au înțeles beneficiile integrării. Nu cred că reglajele în interiorul UE în ceea ce privește cheltuielile banului public ar trebui să deranjeze pe cineva. Nu este vorba de prejudicii aduse suveranității, dar nici de obsesii naționaliste. Statele Unite ale Europei, din punct de vedere constituțional, legal, juridic nu vor apărea cred că prea curand. Există încă foarte multe deosebiri istorice, religioase, de comportament, cultural, care fac destul de complicat un proces de armonizare. În timp, probabil că parlamentele vor începe să decidă și să gândească la fel.
Cristian Pîrvulescu, 2011: "Atenţi doar la dinamica indicatorilor sociologici sau economici, politicienii europeni au dezertat de la datorie. Simpli prestatori de servicii, ei aşteaptă manifestarea cererii. Oferta politică a devenit un fel de formă impusă, lipsită de conţinut. Situaţia nu stă astfel doar în România, unde proiectele, atunci când există, se prezintă ca simple înşiruiri de banalităţi lipsite de coerenţă internă, ci în întreaga Europă. Iar frica de o Constituţie europeană federală - singura care poate face faţă crizei economice - e simptomul cel mai clar al crizei de viziune prin care trece politica actuală".
Cristian Preda, 2011: "De mai multe decenii, naţiunea e pusă sub semnul întrebării. Totul a început pe Vechiul Continent, iar din contestare s-a născut o formă nouă, Uniunea Europeană. Spre deosebire de naţiune, Uniunea trezeşte, în ultimele decenii, încredere. De la şase membri fondatori, Europa reuneşte acum 27 de state. Nu puţine sînt cele care vor să i se alăture şi de-acum încolo. De fapt, extinderea a devenit o dimensiune politică. Ea nu exista pînă acum decît în cazul imperiilor".
Cristian Preda, 2009: (întrebări din partea unui ONG, înaintea alegerilor europarlamentare):
- Tratatul de la Lisabona: Credeți că subminează suveranitatea națională sau că România a procedat bine ratificându-l?
Cred că România a făcut foarte bine ratificând Tratatul de la Lisabona. Europa are nevoie de acest Tratat. Pe de altă parte, din perspectivă românească, europenizarea statului trebuie să completeze europenizarea societăţii, care este deja, în bună măsură, o realitate.
- Sunteți de acord ca viitoarele tratate privind integrarea europeană să fie supuse referendumului național?
Aş fi de acord ca un viitor tratat european să fie supus aprobării cetăţenilor, doar dacă textul Constituţiei ar include o asemenea obligaţie. Altfel, Parlamentul – ca depozitar al suveranităţii – se poate pronunţa în mod legitim. În orice caz, în România legea referendumului impune constrângeri care o fac greu aplicabilă.
Dan Mihalache, 2011: "Este limpede în momentul de faţă că ”Europa inter-guvernamentală”, aşa cum funcţionează ea acum, pe model consensual, pe un proces cumva de semi-integrare, nu va putea rezista unor teste de anvergura actualei crizei. Și atunci, fie vom avea un proces mai accelerat de integrare, inclusiv printr-un masiv transfer de suveranitate de la nivel naţional spre nivelul comunitar, în special în ceea ce priveşte politicile economice şi fiscale – acestea nu vor mai fi apanajul guvernelor naţionale, ci probabil competenţele unui organism comunitar. Va însemna abandonara consensului și vot majoritar in instituțiile europene. Sau vom asista la destrămarea proiectului european aşa cum a fost el construit în timp, până acum. În aceste scenarii va conta extrem de mult modul în care politicul va relaţiona cu opinia publică. Pentru că, dacă alegeri succesive vor aduce la putere în statele europene guverne populiste care vor prefera să sacrifice şi moneda unică şi proiectul european pentru un suport electoral conjuctural, este posibil ca scenariul pesimist să devină dominant".
Dan Puric, 2002: "În acelaşi timp, Europa de azi nu mai este cea de acum 70 de ani. Suntem martorii unei Europe Occidentale care a pierdut monopolul economic şi politic mondial şi care se află în postura de autoapărare în faţa tăvălugului american. Moneda unică euro este o reacţie pe plan financiar la agresivitatea fără limite a dolarului. Visul lui Napoleon, apoi al lui Charles de Gaulle sau al Cancelarului Konrad Adenauer, de a constitui o Europă Unită, se impune acum ca singura şansă de revitalizare, de consolidare a Occidentului european în faţa tiraniei modelului american".
Aş fi de acord ca un viitor tratat european să fie supus aprobării cetăţenilor, doar dacă textul Constituţiei ar include o asemenea obligaţie. Altfel, Parlamentul – ca depozitar al suveranităţii – se poate pronunţa în mod legitim. În orice caz, în România legea referendumului impune constrângeri care o fac greu aplicabilă.
Dan Alexe ("familia tradiţională este izvorul fascismului", 2011): "Familia comunitară ar justifica importanța fascismului și a comunismului în Italia, Grecia și Europa de Est. Această familie comunitară explică absența tendințelor individualiste în societățile balcanice. Faptul că țăranii continuă să-și ridice casa lîngă ograda părinților, în loc să se debaraseze de ei ca niște adulți responsabili. [...] De aceeași natură e și faptul că în România generații de oameni și-au lăsat copiii să fie crescuți de bunici, sub pretextul facil al lipsei de timp. Cu atâtea tabieturi balcanice, nu putem spune că românii sînt poporul cel mai ocupat din lume, și cu toate astea convenția socială e că bunicii trebuie să locuiască cu proaspeții căsătoriți pentru a crește copiii, deseori într-un climat socio-afectiv sufocant. Tinerii porumbei stau cu socrii, aceștia crescînd odraslele, însă menținând și infantilizarea generației intermediare. În acest context trebuie înțeles poemul în care muma lui Ștefan cel Mare refuză să-i deschidă poarta castelului, iar el pleacă, spășit, să se bata cu agareenii. Doar nu era s-o dezamăgească pe mă-sa!... Însă, în același timp, capitalismul nu avea cum să se nască acolo".
Dan Mihalache, 2011: "Este limpede în momentul de faţă că ”Europa inter-guvernamentală”, aşa cum funcţionează ea acum, pe model consensual, pe un proces cumva de semi-integrare, nu va putea rezista unor teste de anvergura actualei crizei. Și atunci, fie vom avea un proces mai accelerat de integrare, inclusiv printr-un masiv transfer de suveranitate de la nivel naţional spre nivelul comunitar, în special în ceea ce priveşte politicile economice şi fiscale – acestea nu vor mai fi apanajul guvernelor naţionale, ci probabil competenţele unui organism comunitar. Va însemna abandonara consensului și vot majoritar in instituțiile europene. Sau vom asista la destrămarea proiectului european aşa cum a fost el construit în timp, până acum. În aceste scenarii va conta extrem de mult modul în care politicul va relaţiona cu opinia publică. Pentru că, dacă alegeri succesive vor aduce la putere în statele europene guverne populiste care vor prefera să sacrifice şi moneda unică şi proiectul european pentru un suport electoral conjuctural, este posibil ca scenariul pesimist să devină dominant".
Dan Puric, 2002: "În acelaşi timp, Europa de azi nu mai este cea de acum 70 de ani. Suntem martorii unei Europe Occidentale care a pierdut monopolul economic şi politic mondial şi care se află în postura de autoapărare în faţa tăvălugului american. Moneda unică euro este o reacţie pe plan financiar la agresivitatea fără limite a dolarului. Visul lui Napoleon, apoi al lui Charles de Gaulle sau al Cancelarului Konrad Adenauer, de a constitui o Europă Unită, se impune acum ca singura şansă de revitalizare, de consolidare a Occidentului european în faţa tiraniei modelului american".
Dan Tăpălagă, 2011: "La fel ca pe vremea altui imperiu, patria este acolo unde îți este bine. Până la urma va trebui să întelegem asta cu toții. Mai avem apoi de făcut trecerea la al treilea nivel. Mai trebuie să reușim un salt mental, de la patriotismul local și cel național la un fel de patriotism european, dacă-i putem spune așa".
Declaraţia cultelor religoase pentru integrarea României în Uniunea Europeană, 2000: "Particularităţile culturale şi religioase ale fiecărei naţiuni pot servi ca liant şi ca o bogăţie pentru o Europă unită şi stabilă în loc să se constituie în factori de conflict, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în decursul istoriei. Cultele religioase au vocaţia sfântă de a contribui la reconcilierea şi apropierea dintre persoane şi popoare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor. În consecinţă, reafirmăm dorinţa noastră de integrare a României în structurile europene, motiv pentru care considerăm necesar înaintarea prezentei Declaraţii şi către forurile Uniunii Europene".
Dumitru Ţepeneag, 2009: "După cât se pare, mondializarea e inevitabilă. Sistemul capitalist are nevoie de această globalizare a mijloacelor de producţie şi a relaţiilor comerciale. Ceea ce presupune tot felul de pericole: de pildă, criza financiară cu consecinţele ei pe plan economic şi social şi de aici ni se trag. Dar ce-i de făcut? Cum zicea cineva, mentalitatea umană nu e capabilă să depăşească acest sistem capitalist. Mai ales acum, după zeci de ani de aşa-zis comunism în Rusia şi în ţările "surori". Globalizarea poate fi avantajoasă ţărilor mai sărace prin efectul vaselor comunicante. Deschiderea e însoţită de o tendinţă spre omogenizare. Sigur, se îmbogăţesc în primul rând bogaţii din ţările sărace, dar săracii-săraci se aleg şi ei cu nişte firimituri. În condiţiile capitalismului contemporan, o ţară mică sau chiar o ţară mai mare şi dezvoltată ca Germania nu are nici o şansă în "războiul economic" pe care îl duc şi-l vor duce în continuare marile unităţi teritoriale şi umane cum sunt China, India, Rusia şi Statele Unite. E nevoie de Europa Unită, fie şi cu toate dezavantajele ei. Aşa că mi-am mai schimbat părerea. Nu ştiu de ce preşedintele Václav Klaus e atât de înverşunat eurosceptic".
Emil Aluaș, 2012: "Acum, mai mult ca oricând, nu este nici o urmă de îndoială în mintea mea, că autoadministrarea Ardealului şi Banatului va deveni realitate. Asistăm la o disoluţie a fostei Românii, la o transformare a centrelor de putere în zona Centrului Europei. Noi, Ardealul şi Banatul, trebuie să rămânem ceea ce am fost din totdeuna, uniţi şi apărând cultura şi valorile istoriei noastre".
Emil Boc, 2011: "Partidul Democrat Liberal susţine acordul interguvernamental de uniune fiscală şi ca România să adere şi să semneze acest acord. PDL susţine revizuirea Constituţiei pentru ratificarea acordului interguvernamental de uniune fiscală. PDL a susţinut şi susţine o Europă unită, o Europă cu 27 de state, o Europă nu cu două viteze, ci cu o singură viteză, o Românie care să fie alături de nucleul dur al Uniunii Europene. Pactul european fiscal este un pact împotriva politicilor populiste şi demagogice".
Emil Constantinescu, 2006: "La 9 Mai 1950 lua fiinţă, prin vocea lui Robert Schuman, ministrul francez pentru Afaceri Externe, proiectul unui edificiu european solid. Prin declaraţia de la Paris, Schuman îndemna Franţa, Germania şi alte ţări europene să se unească în vederea creării “primului fundament concret al unei Federaţii Europene”, punând astfel bazele unei construcţii politice, care de peste o jumătate de veac asigură stabilitatea şi prosperitatea naţiunilor aparţinând marii familii europene. Astăzi trebuie să demonstrăm că România împărtăşeşte valorile europene şi este capabilă să contribuie la desăvârşirea edificiului european, a cărui cheie de boltă a fost aşezată cu peste 50 de ani în urmă. Definindu-şi propria identitate în contextul integrării, Romania poate să îşi aducă contribuţia la crearea unei noi identităţi europene. Drumul care ne duce către marea familie europeană nu este uşor, dar este unicul care ne poate asigura participarea activă la crearea unei Europe care să fie caracterizată de stabilitate, prosperitate şi solidaritate. Lungul interludiu totalitar din istoria Romaniei a lăsat o serie de remanenţe la nivelul mentalului colectiv, care nu pot fi şterse dintr-o dată. Dincolo de respectarea unor criterii economice sau tehnice, românii trebuie să demonstreze că deţin atât abilităţile profesionale cât şi o nouă mentalitate care să le permită integrarea în paradigma europeană. Robert Schuman spunea acum o jumătate de veac: „Europa [Unită] nu se va împlini dintr-o dată şi printr-o construcţie atotcuprinzătoare: ea se va împlini prin realizări concrete, creând mai intai o solidaritate de fapt.” Acest ideal, sintetizat în formula „Unitate în diversitate”, constituie valoarea fundamentală a unui proiect istoric şi politic, care trebuie să aparţină tuturor europenilor".
Fundaţia Creştin-Democrată (lansarea din 2010, Discursul lui Bernhard Vogel, preşedinte de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer): "Credem în federalism şi avem convingerea că Europa trebuie să fie federală, dacă îşi doreşte un viitor. Bisericile creştine sunt partenerii noştri pentru că se raportează la aceeaşi imagine asupra omului. Cei care acţionează în baza valorilor nu sunt influenţaţi de cotidian şi îşi pot stabili ţeluri clare. Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a cărei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc, Germania vrea să ajute România, creştin-democraţii din Germania vor să îi ajute pe cei din România, Fundaţia Konrad-Adenauer vrea să va fie un partener de încredere, şi vă oferă tot sprijinul şi ajutorul".
Daniel Barbu, 2000: "Cum nu-i leagă nimic altceva decît limba şi sîngele, românii se arată deosebit de sensibili la tot ceea ce înseamnă diferenţă ori are aerul să pună în discuţie soliditatea acestor materii organice din care-şi construiesc naţiunea. Oricît ar părea de paradoxal, românii sînt, în mod tipic, incapabili de cel mai simplu gest de solidaritate umană, grăbindu-se în schimb să-şi demonstreze, în toate ocaziile, solidaritatea naţională. Paradoxul este numai aparent, căci solidaritatea naţională şi conştiinţa apartenenţei de neam sunt valori "de gata", preconstruite, care nu implică nici alegere şi nici efort personal. Solidaritatea umană este o valoare a cărei experienţă trebuie construită de fiecare în parte. Solidaritatea umană îţi cere să investeşti timp în recunoaşterea diferenţelor şi în folosul celor din jur, îţi cere să optezi între propriul tău interes şi un interes de factură mai generală. Ea presupune reflecţie, responsabilitate, acţiune, gratuitate, devotament şi chiar, în anumite situaţii, sacrificiu. Solidaritatea naţională nu solicită decît energia vocală şi refuzul pătimaş de a te pune în locul celuilalt. Pe de altă parte, însăşi noţiunea de "interes naţional", tot atît de ireductibilă juridic ca şi cea de ţară, devine recurentă în discursul politic românesc numai în acele situaţii în care naţiunea etnică este sau pare să fie ameninţată. Frecvenţa sintagmei, de rară utilizare în perioada interbelică, este deosebit de mare în textele scrise sau rostite de mareşalul Antonescu".
Dumitru Ţepeneag, 2009: "După cât se pare, mondializarea e inevitabilă. Sistemul capitalist are nevoie de această globalizare a mijloacelor de producţie şi a relaţiilor comerciale. Ceea ce presupune tot felul de pericole: de pildă, criza financiară cu consecinţele ei pe plan economic şi social şi de aici ni se trag. Dar ce-i de făcut? Cum zicea cineva, mentalitatea umană nu e capabilă să depăşească acest sistem capitalist. Mai ales acum, după zeci de ani de aşa-zis comunism în Rusia şi în ţările "surori". Globalizarea poate fi avantajoasă ţărilor mai sărace prin efectul vaselor comunicante. Deschiderea e însoţită de o tendinţă spre omogenizare. Sigur, se îmbogăţesc în primul rând bogaţii din ţările sărace, dar săracii-săraci se aleg şi ei cu nişte firimituri. În condiţiile capitalismului contemporan, o ţară mică sau chiar o ţară mai mare şi dezvoltată ca Germania nu are nici o şansă în "războiul economic" pe care îl duc şi-l vor duce în continuare marile unităţi teritoriale şi umane cum sunt China, India, Rusia şi Statele Unite. E nevoie de Europa Unită, fie şi cu toate dezavantajele ei. Aşa că mi-am mai schimbat părerea. Nu ştiu de ce preşedintele Václav Klaus e atât de înverşunat eurosceptic".
Emil Aluaș, 2012: "Acum, mai mult ca oricând, nu este nici o urmă de îndoială în mintea mea, că autoadministrarea Ardealului şi Banatului va deveni realitate. Asistăm la o disoluţie a fostei Românii, la o transformare a centrelor de putere în zona Centrului Europei. Noi, Ardealul şi Banatul, trebuie să rămânem ceea ce am fost din totdeuna, uniţi şi apărând cultura şi valorile istoriei noastre".
Emil Boc, 2011: "Partidul Democrat Liberal susţine acordul interguvernamental de uniune fiscală şi ca România să adere şi să semneze acest acord. PDL susţine revizuirea Constituţiei pentru ratificarea acordului interguvernamental de uniune fiscală. PDL a susţinut şi susţine o Europă unită, o Europă cu 27 de state, o Europă nu cu două viteze, ci cu o singură viteză, o Românie care să fie alături de nucleul dur al Uniunii Europene. Pactul european fiscal este un pact împotriva politicilor populiste şi demagogice".
Emil Constantinescu, 2006: "La 9 Mai 1950 lua fiinţă, prin vocea lui Robert Schuman, ministrul francez pentru Afaceri Externe, proiectul unui edificiu european solid. Prin declaraţia de la Paris, Schuman îndemna Franţa, Germania şi alte ţări europene să se unească în vederea creării “primului fundament concret al unei Federaţii Europene”, punând astfel bazele unei construcţii politice, care de peste o jumătate de veac asigură stabilitatea şi prosperitatea naţiunilor aparţinând marii familii europene. Astăzi trebuie să demonstrăm că România împărtăşeşte valorile europene şi este capabilă să contribuie la desăvârşirea edificiului european, a cărui cheie de boltă a fost aşezată cu peste 50 de ani în urmă. Definindu-şi propria identitate în contextul integrării, Romania poate să îşi aducă contribuţia la crearea unei noi identităţi europene. Drumul care ne duce către marea familie europeană nu este uşor, dar este unicul care ne poate asigura participarea activă la crearea unei Europe care să fie caracterizată de stabilitate, prosperitate şi solidaritate. Lungul interludiu totalitar din istoria Romaniei a lăsat o serie de remanenţe la nivelul mentalului colectiv, care nu pot fi şterse dintr-o dată. Dincolo de respectarea unor criterii economice sau tehnice, românii trebuie să demonstreze că deţin atât abilităţile profesionale cât şi o nouă mentalitate care să le permită integrarea în paradigma europeană. Robert Schuman spunea acum o jumătate de veac: „Europa [Unită] nu se va împlini dintr-o dată şi printr-o construcţie atotcuprinzătoare: ea se va împlini prin realizări concrete, creând mai intai o solidaritate de fapt.” Acest ideal, sintetizat în formula „Unitate în diversitate”, constituie valoarea fundamentală a unui proiect istoric şi politic, care trebuie să aparţină tuturor europenilor".
Fundaţia Creştin-Democrată (lansarea din 2010, Discursul lui Bernhard Vogel, preşedinte de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer): "Credem în federalism şi avem convingerea că Europa trebuie să fie federală, dacă îşi doreşte un viitor. Bisericile creştine sunt partenerii noştri pentru că se raportează la aceeaşi imagine asupra omului. Cei care acţionează în baza valorilor nu sunt influenţaţi de cotidian şi îşi pot stabili ţeluri clare. Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a cărei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc, Germania vrea să ajute România, creştin-democraţii din Germania vor să îi ajute pe cei din România, Fundaţia Konrad-Adenauer vrea să va fie un partener de încredere, şi vă oferă tot sprijinul şi ajutorul".
Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".
Guvernul Tăriceanu, 2005: "Rezultatul referendumului din Franţa asupra Constituţiei Europene exprimă opţiunea suverană a poporului francez. Construcţia europeană se află astăzi în faţa unei încercări, dar Guvernul României este încrezător că ea va fi trecută cu succes. Este important că votul francez nu constituie un "Nu" declarat Europei, ci mai degrabă expresia unei insuficiente comunicări cu cetăţenii asupra unui proiect atât de complex cum este tratatul constituţional, precum şi rezultatul unor dificultăţi politice interne. România îşi reiterează pe această cale susţinerea pentru ratificarea Constituţiei Europene".
Herta Müller, 2012. Apare pe lista de semnături care susţin manifestul eurofederalist al lui Daniel Cohn-Bendit, împreună cu Pleșu și Cărtărescu: "Scopul fiind aici de a democratiza democraţiile naţionale cu scopul de a reconstrui Europa pe baza acestui strigăt de reunificare: “Nu întrebaţi ce poate face Europa pentru voi, ci ce puteţi face voi pentru Europa – Faceţi Europa!”. Dorind “adunarea cetăţenilor obişnuiţi care acţionează independent” iniţiatorii textului fac din proiectul lor “un act de autocreare datorită căruia Europa ar obţine o nouă constituţie ‘de jos’”.
Horia-Roman Patapievici , 2009: "Ei bine, teza mea este că Parlamentul European, care funcţionează mai degrabă ca un club de influenţare şi de lobbying decât ca un parlament obişnuit, e chemat să joace, pentru viitor, rolul corpului politic absent. Rolul său îmi pare a fi acela de a forma o comunitate politică provizorie, în vederea realizării treptate a comunităţii politice permanente, care, în proiect, ar fi demosul european. Parlamentul European este, prin urmare, un fel de corp politic european avant la lettre: în el, aşa zicând, se experimentează in vitro poporul politic european".
Hunor Kelemen , 2011: "Sigur, vorbim despre Statele Unite ale Europei şi eu, din acest punct de vedere, pe termen lung, văd o ieşire din situaţia actuală prin crearea acestei structuri. Atunci şi România, ca stat, va avea o autonomie în interiorul Statelor Unite ale Europei, în interiorul „statului mare". Trebuie să tindem către aceste lucruri şi să discutăm foarte sincer şi foarte deschis".
Ioan Buduca, 2000: Ce fel de modernizare? Ca în Rusia bolşevică? Întrebarea e cu atît mai gravă dacă modernizarea unei ţări are de armonizat o regiune occidentalizată mental, antropologic (pragmatismul liberal transilvan) şi regiuni non-occidentalizate (pragmatismul patrimonial, conservator, al fostului Regat). România e ţara aceasta. Paradoxul românesc face însă ca problema, sub raport politic, să fie inversată: fostul Regat a avut un puternic partid liberal, în vreme ce Transilvania a avut o tradiţie politică în afara axei liberalism-conservatorism, pe axa problemei naţionale. Problema Naţională (aţîţată mental prin tactici manipulative) face ca nici în prezent liberalismul de partid să nu fie preocuparea majoră a ardelenilor. Aşadar, Transilvania va redeveni izvor de liberalism politic şi prin urmare de bunăstare numai dacă problema naţională se va vărsa, toată, în mare? Comunitatea europeană să fie numele acesteia? Mă întorc la opţiunile cu valoare istorică. Numai două par a fi pe masa de joc. Altele n-au fost inventate încă. Ori federalizarea ţării, ori devoluţia regiunii transilvane. Federalizarea va crea mai multe probleme decît a vrut să rezolve. Fostul Regat va deveni, probabil, ceea ce este Sudul italian în raport cu Nordul: sărăcie şi mafiotism. Devoluţia ar reproduce problema naţională pe teritoriul noului parlament transilvan, dar cu un UDMR care ar urca de la 7% la 20% şi ar arbitra orice formulă gurvernatorială. Trebuie inventată o a treia opţiune. Una care să combine prejudecata statului naţional cu o descentralizare concepută pe zone de dezvoltare.
Ioan Robu, 2006: "Actul Marii Uniri de la 1918 a fost o extindere a Imperiului Român asupra Transilvaniei".
Ioan Rus, 2009: "În politică le-am spus mereu oamenilor, dar şi colegilor mei că, pentru a participa la istorie, pentru a supravieţui decent, este obligatoriu să avem spiritul vremii. Iar spiritul vremii se numeşte, astăzi, Europa Unită. Se poate, desigur, să urmezi sfatul unor minţi înfierbântate şi să trăieşti după alte rânduieli. Ne putem decide să vorbim turceşte când toţi în jurul nostru vorbesc englezeşte. Putem opta pentru giubea într-o lume în care se poartă pantaloni şi redingote. Dar riscăm să păţim ca Dinicu Golescu la Viena, când i s-a refuzat accesul la un spital de nebuni ca să nu-i smintească de tot pe pacienţi cu veşmintele sale orientale".
Ioan Rus (despre regionalizare, 2011): "Poporul nu ştie ce să decidă. Nu ştie ce beneficii sunt. Este nevoie de luni bune de dezbatere ca să apară necesitatea obiectivă a acestei reorganizări. Să nu spună cei din Arad, „cum mă, să mă conducă cei din Timişoara” sau invers. Până nu explici tuturor că este mai bine aşa, nu ai cum să începi să faci. Cum să te înfrăţeşti cu regiunile europene ca judeţ? Ceilalţi au costum şi cravată, eu am pantaloni scurţi. O regiune este mult mai greu de controlat, este mai greu să apară baronii locali. Totul este mult mai greu. Şi atunci nu vrea nimeni. În acest moment, noi băltim cu toţii, bălteşte societatea, bălteşte economia, bălteşte Guvernul şi sunt unii cărora le place ca puiului de bivol în baltă, şi atunci băltim cu toţii. Din păcate, cei din jurul nostru nu băltesc şi se duc şi fac ce trebuie. În loc să scădem decalajul dintre noi şi ei, îl creştem. [...] Această temă ar fi fost rezolvată în 2005 dacă Adrian Năstase ajungea preşedintele României, iar PSD prelua guvernarea. Chiar dacă tema este benefică, este greu de explicat în perioadă de criză".
Ioan Stanomir, 2012: "Semnificativă este şi maniera în care aceste trusturi media modelează, deliberat, un discurs anti-occidental şi anti-european. România este confruntată cu o situaţie inedită şi dramatică: populismul anti-european nu mai este asumat de către formaţiuni izolate şi marginale, ci ajunge să reprezinte fundamentul ideologic al raportării României la construcţia europeană. Retorica ce descrie România ca pe o colonie a Uniunii Europene pare să facă abstracţie de poziţia în care România se află, astăzi, la capătul unui proces de aderare care s-a întemeiat pe consensul politic şi pe sprijinul naţiunii noastre".
Ion Iliescu, 2002: "În viitoarea Europă unită toate națiunile vor deveni minorități. Atunci vor dispărea toate prejudecățile și complexele de astăzi, că ne luptăm pentru o palmă de pămînt ca să vedem cui aparține".
Iuliu Winkler, 2012: UE nu mai poate rezista doar ca o uniune economică şi o piaţă unică, viitorul ei stând în federalizare, susţine deputatul european Iuliu Winkler (UDMR, PPE) într-o declaraţie scrisă depusă în cadrul dezbaterilor cu tema "Viitorul Europei" care au avut loc în plenul Parlamentului European (PE) reunit, miercuri, la Bruxelles. Parlamentarul european consideră că UE trebuie să devină o Europă federală, o Europă a regiunilor şi a comunităţilor, cu competenţe clare ale instituţiilor sale de la Bruxelles, balansate cu răspunderea limpede a eurocraţilor în faţa celor 500 de milioane de cetăţeni europeni. În opinia sa, deficitul incontestabil de democraţie al construcţiei europene de azi poate fi soluţionat doar prin potenţarea rolului PE. "UE nu mai poate exista doar ca o uniune economică şi o piaţă unică aşa cum o vrea Albionul, nu mai poate rezista doar ca o uniune interguvernamentală a statelor naţionale de secol XX" .
Leon Nica, 2011: "Nu sînt de acord cu organizarea de referendumuri, pentru că prostimea și-a dovedit ticăloșia, în ultimii 22 de ani, cînd a votat, dupa o revoluție anticomunistă, numai cu criminalii-comunisti, iar astăzi se vaită, dar doar din postura de spectatoare. Sînt însă de acord cu înființarea urgentă a 8 sau maxim 9 regiuni, pentru că numai așa se va putea asigura dezvoltarea eficientă a țării. Numai nostalgicii, oameni de tip nou - nici vită si nici vierme - vor dori să se mențină județele, care necesită un număr mult prea mare de funcționari, de fapt băgători de seamă cu salarii grase, nemeritate, ce sînt o aprigă frînă în calea dezvoltării și a libertății".
Leonard Orban , 2011: "Guvernele europene, deci şi cel român, vor avea în viitorul nu foarte îndepărtat competenţe din ce în ce mai mici în materie de reglementări în domeniul economic, deci şi o marjă de manevră din ce în ce mai redusă. Bugetele naţionale vor fi avizate de Bruxelles. Parlamentul va trebui să ţină seamă de aceste opinii. Şefii de state îşi vor asuma angajamente punctuale pe domeniul economic. Iar apariţia unui guvern al Uniunii Europene, în adevăratul sens al cuvântului, care să gestioneze politica economică şi fiscală este inevitabilă. În faţa competiţiei dure a Asiei şi Americii, Europa va trebui să-şi aleagă un guvern unic, altminteri riscă să-şi piardă influenţa. O pierdere a influenţei ar însemna o lovitură extrem de dură pentru fiecare cetăţean pentru că pierderea influenţei echivalează cu scăderea drastică a nivelului de trai. Eu nu văd o altă soluţie decât un guvern european".
Leonard Orban, 2011: "În momentul de faţă, interesul vital pentru România este consolidarea Uniunii Europene. Acea idee a Statelor Unite Europene este o idee spre care trebuie să mergem, pentru că, altfel, dacă ne uităm pe hartă, Europa e un continent mic, în pierdere de viteză, cu o populaţie care îmbrătrâneşte, cu anumite avantaje, dar şi cu multe dezavantaje. Dacă europenii vor să menţină un anumit nivel de trai, un anumit standard de prosperitate, au nevoie de unitate. Altfel, vom deveni irelevanţi la nivel global, ceea ce înseamnă că standardul de viaţă, prosperitatea va scădea semnificativ, ne vom confrunta cu crize majore şi, până la urmă, nu vreau să avansez scenarii foarte dure, dar, în condiţiile în care această construcţie se va prăbuşi, cred că există riscul să ne întoarcem la situaţiile de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial".
Liga Pro Europa (propunere de regionalizare, 2005):
Regiunile să fie recunoscute constituţional ca entităţi teritoriale şi politicoadministrative, dispunînd de competenţe conferite prin transferul acestora de la nivel statal la nivel regional în domenii ca: sănătatea, educaţia, administraţia locală, asistenţa socială, construirea de locuinţe, dezvoltarea economică, transporturile, politicile de mediu, agricultură, sport, artă, cultură, cercetare, etc. Regiunile ar urma să dispună de legislative şi executive regionale. Primele alegeri regionale ar urma să aibă loc în 2008. Fondul de solidaritate regională, administrat în mod transparent şi la care regiunile ar contribui în mod diferenţiat, după puterea lor economică, ar avea menirea să atenueze disparităţile regionale.
Parlamentul. Parlamentul României ar urma să îşi păstreze caracterul bicameral, cu competenţe distincte şi clare pentru fiecare cameră, inclusiv mecanisme de alegere diferite.
Senatul – Camera Superioară – i-ar include pe reprezetanţii regiunilor, ai minorităţilor naţionale, ai cultelor, ai românilor din afara graniţelor. Foştii şefi de stat ar putea fi senatori de drept.
Camera Deputaţilor – Camera Inferioară, ar urma să includă exclusiv parlamentari reprezentînd partide politice (nu şi reprezentanţi ai minorităţilor, în afara cazului cînd acestea îşi constituie partide şi ating pragul electoral).Sistemul de vot pentru Camera Deputaţilor ar urma să combine circumscripţiile uninominale şi sistemul de vot pe liste.
Guvernul. O parte însemnată a competenţelor guvernamentale ar urma să fie delegate în sus, odată cu integrarea europeană, către Comisia Europeană, iar o altă parte semnificativă ar urma să fie transferată către executivele regionale, în baza principiului subsidiarităţii, creîndu-se astfel premizele unei administraţii eficiente, flexibile şi ieftine.
Lucian Boia ("demitizatorul" istoriei României, 2002): "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, pastrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".
Marian Petre Miluț, 2011: "Acum se discută câteva lucruri pe care le-am subliniat de mult în discuţiile politice de la Bruxelles şi anume că trebuie să avem o Europă cu o singură monedă şi cu o singură bancă care bate monedă. Pe urmă, s-ar pune problema unui guvern federal, până la urmă. Şi atunci nu vor mai fi probleme cu miniştri locali. Din punct de vedere administrativ, trebuie regândit totul. Şi nu in ultimul rând, Europa va trebui să vorbească o singură limbă. Toată lumea va trebui să înveţe limba respectivă, în şcoli, obligatoriu.Trebuie să stabilim aceste trei lucruri: o nouă administraţie, o monedă unică şi o limbă unică. Şi atunci putem discuta de o Uniune Europeană şi peste 100 şi peste 200 de ani".
Liga Pro Europa (propunere de regionalizare, 2005):
Regiunile să fie recunoscute constituţional ca entităţi teritoriale şi politicoadministrative, dispunînd de competenţe conferite prin transferul acestora de la nivel statal la nivel regional în domenii ca: sănătatea, educaţia, administraţia locală, asistenţa socială, construirea de locuinţe, dezvoltarea economică, transporturile, politicile de mediu, agricultură, sport, artă, cultură, cercetare, etc. Regiunile ar urma să dispună de legislative şi executive regionale. Primele alegeri regionale ar urma să aibă loc în 2008. Fondul de solidaritate regională, administrat în mod transparent şi la care regiunile ar contribui în mod diferenţiat, după puterea lor economică, ar avea menirea să atenueze disparităţile regionale.
Parlamentul. Parlamentul României ar urma să îşi păstreze caracterul bicameral, cu competenţe distincte şi clare pentru fiecare cameră, inclusiv mecanisme de alegere diferite.
Senatul – Camera Superioară – i-ar include pe reprezetanţii regiunilor, ai minorităţilor naţionale, ai cultelor, ai românilor din afara graniţelor. Foştii şefi de stat ar putea fi senatori de drept.
Camera Deputaţilor – Camera Inferioară, ar urma să includă exclusiv parlamentari reprezentînd partide politice (nu şi reprezentanţi ai minorităţilor, în afara cazului cînd acestea îşi constituie partide şi ating pragul electoral).Sistemul de vot pentru Camera Deputaţilor ar urma să combine circumscripţiile uninominale şi sistemul de vot pe liste.
Guvernul. O parte însemnată a competenţelor guvernamentale ar urma să fie delegate în sus, odată cu integrarea europeană, către Comisia Europeană, iar o altă parte semnificativă ar urma să fie transferată către executivele regionale, în baza principiului subsidiarităţii, creîndu-se astfel premizele unei administraţii eficiente, flexibile şi ieftine.
Lucian Boia ("demitizatorul" istoriei României, 2002): "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, pastrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".
Marian Petre Miluț, 2011: "Acum se discută câteva lucruri pe care le-am subliniat de mult în discuţiile politice de la Bruxelles şi anume că trebuie să avem o Europă cu o singură monedă şi cu o singură bancă care bate monedă. Pe urmă, s-ar pune problema unui guvern federal, până la urmă. Şi atunci nu vor mai fi probleme cu miniştri locali. Din punct de vedere administrativ, trebuie regândit totul. Şi nu in ultimul rând, Europa va trebui să vorbească o singură limbă. Toată lumea va trebui să înveţe limba respectivă, în şcoli, obligatoriu.Trebuie să stabilim aceste trei lucruri: o nouă administraţie, o monedă unică şi o limbă unică. Şi atunci putem discuta de o Uniune Europeană şi peste 100 şi peste 200 de ani".
Mihai I, 2004: "Cunoscătorii continentului nostru au încercat să înțeleagă plămada Europei. Ei au găsit “spiritul creștin” și “spiritul gentilomilor.” Poporul nostru a respectat întotdeauna Biserica, comunitatea și unirea în fața lui Dumnezeu. Iar țăranul român a fost dintotdeauna nobil, uneori chiar regal. Mă gândesc la Elisabeta Rizea, la Brâncuși și la alții ca ei. Comunismul a lovit în aceste două fundamente ale Europei: a marginalizat credința și a ucis spiritul nobil. Voi, cei care vă aflați aici, în această seară, păstrați în voi reperele fundamentale ale Europei: aveți noblețe și, cum spunem noi, românii, aveți frica lui Dumnezeu. Integrarea noastră în Europa nu este numai o negociere. Creșterea națiunii române în viitoarea Europă unită depinde și de modul în care elitele noastre pot să revitalizeze “spiritul gentilomilor” în viața românească. Trebuie să plantăm, din nou, în solul fertil al țării noastre, semințele progresului. [...] Liderii Europei, adeseori, nu reușesc sã insufle popoarelor lor impulsul de a merge mai departe cu încredere. Deznãdejdea se numește acum “euroscepticism".
Mihai Răzvan Ungureanu, 2012: "Există o preocupare privind modul în care politicile europene pot fi puse sub semnul întrebării la nivelul executivelor şi parlamentelor naţionale de expresia politică a xenofobiei, a parohialismului politic, de atitudini antidemocratice, într-un cuvânt de atitudini antieuropene. Şi preşedintele Consiliului, şi eu considerăm că este nevoie de o dezbatere care, tehnic, poate fi legată de lucrările unui Consiliu European, antrenând factori politici de înaltă decizie, asupra valorii ideii europene şi a modului în care ne raportăm la aceasta".
Mihai Răzvan Ungureanu, 2012: "Istoria statelor are o doză mare din lupta pentru supraviețuire, în timp ce istoriile imperiilor sunt mult mai liniștite. Nu sugerez prin aceasta că trebuie să dezvoltăm o nostalgie față de imperii, dar este vizibil că mecanismele din interiorul acestora au fost puse în acțiune sub conceptul comun care este Uniunea Europeană".
Mihai Răzvan Ungureanu (2012, interviu Al Jazeera):
David Frost: Este, într-adevăr, extrem de interesant. Dar ce părere aveţi despre Germania? Simţiţi uneori că Germania are cam prea multă putere în Europa, sau chiar aşa şi este?
Mihai Răzvan Ungureanu: Germania este unul dintre cei mai importanţi parteneri ai României în cadrul Uniunii Europene, este una dintre principalele destinaţii ale experţilor români. Eu, însumi, am crescut într-o cultură germană şi mă mândresc cu acest lucru, deci sunt foarte fericit să văd că Europa se sprijină pe umerii Germaniei, pe umerii Franţei, sau ai Marii Britanii, de asemenea - şi aş putea acum cita aşa toţi cei 27 de membri ai Uniunii Europene. Deci nu pot să fac în nici un caz vreun comentariu sau să trag vreo concluzie.
Mihai Răzvan Ungureanu, 2012: "Există o preocupare privind modul în care politicile europene pot fi puse sub semnul întrebării la nivelul executivelor şi parlamentelor naţionale de expresia politică a xenofobiei, a parohialismului politic, de atitudini antidemocratice, într-un cuvânt de atitudini antieuropene. Şi preşedintele Consiliului, şi eu considerăm că este nevoie de o dezbatere care, tehnic, poate fi legată de lucrările unui Consiliu European, antrenând factori politici de înaltă decizie, asupra valorii ideii europene şi a modului în care ne raportăm la aceasta".
Mihai Răzvan Ungureanu, 2012: "Istoria statelor are o doză mare din lupta pentru supraviețuire, în timp ce istoriile imperiilor sunt mult mai liniștite. Nu sugerez prin aceasta că trebuie să dezvoltăm o nostalgie față de imperii, dar este vizibil că mecanismele din interiorul acestora au fost puse în acțiune sub conceptul comun care este Uniunea Europeană".
Mihai Răzvan Ungureanu (2012, interviu Al Jazeera):
David Frost: Este, într-adevăr, extrem de interesant. Dar ce părere aveţi despre Germania? Simţiţi uneori că Germania are cam prea multă putere în Europa, sau chiar aşa şi este?
Mihai Răzvan Ungureanu: Germania este unul dintre cei mai importanţi parteneri ai României în cadrul Uniunii Europene, este una dintre principalele destinaţii ale experţilor români. Eu, însumi, am crescut într-o cultură germană şi mă mândresc cu acest lucru, deci sunt foarte fericit să văd că Europa se sprijină pe umerii Germaniei, pe umerii Franţei, sau ai Marii Britanii, de asemenea - şi aş putea acum cita aşa toţi cei 27 de membri ai Uniunii Europene. Deci nu pot să fac în nici un caz vreun comentariu sau să trag vreo concluzie.
Mihnea Motoc (ambasadorul României la UE, 2011): "Niciuna dintre ţările UE nu ar fi putut evita singură colapsul. Cred, aşadar, că cine vorbeşte despre dezintegrarea UE este imoral".
Mircea Coșea, 2002: "În cartea de care vă spuneam, pe care nu am mai publicat-o, aminteam de mitul “industriei constructoare de mașini”. Vreau să spun că acest mit s-a perpetuat și există și astăzi într-o formă foarte periculoasă, care este, așa cum spuneau colegii mei, un fel de asimetrie sau defazare față de Europa. E vorba de “Fabricat în România”, care a apărut acum, sub o formă atemporală și absolut condamnabilă, prin pancarte care spun: “Vreți să aveți locuri de muncă ? Cumpărați în România!”. Toate acestea sunt anti-europene, anti-globalizare, anti-orice. Mitul, îmbrăcat într-o altă formă, dă românilor speranța că într-adevar noi putem să creăm, așa cum Ceaușescu spunea, “de la creioane până la reactoare”, dar nimeni nu și-a pus problema calității și a costurilor unor diversificări a producției. Este un mit care face rău și care este foarte grav, pentru că e o perversitate față de așa numita clasă muncitoare".
Mircea Geoană, 2011: "Pentru România semnalul e clar, chiar dacă deciziile de astăzi se aplică statelor care se află în zona euro. Datoria noastră este să ne însușim aceste măsuri, chiar și în lipsa sancțiunilor. Nu mai avem voie să ne jucăm cu raportările de creştere economică la hectar şi nu mai putem să vindem gogoşi europenilor. Creşterea economică pe care o anunţăm trebuie să fie reală, nu rezultatul unor încercări de a linişti cetăţenii. Nu mai merge să anunţi o creştere de 1,8% pentru ca apoi să te trezeşti că ea este sub 1%. Nu mai merge să vii în Parlament cu orice fel de buget pentru ca apoi să vii cu rectificări bugetare sau cu decizii fiscale care să-ţi dea peste cap tot planul. Europa ne cere predictibilitate şi vrea să ne controleze dacă ne ţinem de ţinte, nu ne mai crede pe cuvânt. De fapt, nu mai crede pe nimeni pe cuvânt".
Mircea Geoană, 2012: "Aşa cum spuneam şi anul trecut, cred că dreapta democratică trebuie să-şi asume rolul său într-o nouă alianţă reîntărită cu stânga împotriva unor pericole reale şi să evite astfel împreună un eşec major al modelului european, din care să piardă toata lumea. Nu sugerez omogenitate ideologică, ci o compeţitie cu reguli şi cu un teren neutru, esenţial pentru o bună societate democratică."
Mircea Toma, 2012: "Faptul că a intervenit UE eu consider că a intervenit instanța superioară, cu autoritatea cu care are dreptul să intervină cu niște argumente juridice care există în acordul de aderare. Acordul de aderare înseamnă o parțială renunțare la suveranitate, să nu uităm. Constituția nu a fost suficient modificată ca să cuprindă acest lucru, România nu este un stat integral independent, noi ne-am asumat să fim parțial dependenți de o familiei europeană, deci să respectăm relația cu UE”.
Monica Macovei, 2011: "Cel puţin începând cu planul financiar, bugetar, fiscal trebuie luate decizii unice. Nu poţi să continui cu decizii şi interese reprezentând 27 de state membre care pot fi diferite una de alta şi care să apere interesul Uniunii ca Uniune. Nu se poate. Trebuie unificate şi înseamnă să dai o parte din suveranitate, să încredinţezi această decizie Comisiei Europene, ca să poată să fie luată rapid şi în interesul Uniunii. Trebuie să convingi pe toata lumea - aici nu vorbesc de români. Românii vor cât mai multă Uniune Europeană, vor să jucăm după regulile lor şi nu după regulile din România. Pentru români e rezolvată: vrem să se decidă la Bruxelles cât mai mult".
Mugur Isărescu, 2011: "Ştim că nu avem dreptul să ratăm, tocmai acum, şansa pe care România o are – trecerea la euro. Ţara noastră va fi însă nevoită să-şi comprime timpul dezvoltării. Banca Naţională a menţinut obiectivul trecerii la euro în 2015 şi acţionează în sensul îndeplinirii lui. Iar la BNR funcţionează cu bune rezultate un larg comitet specializat de pregătire a trecerii la euro. Existenţa viziunii şi a visului creării Uniunii Europene a produs mari beneficii. Ea a făcut din Europa o economie puternică la nivel mondial şi, ca sa-l citez pe Romano Prodi, a adus pace după secole de conflicte. Graniţele au dispărut treptat, iar oamenii au început să se simtă aparţinând unui spaţiu mai mare decât propria lor ţară. Determinarea noastră pentru intrarea în zona euro reflectă şi încrederea noastră în proiectul euro. Această încredere se manifestă într-o perioadă în care datoriile publice şi deficitele celor mai multe ţări din zona euro sunt nesustenabile".
Neagu Djuvara, 2011:“Vă garantez că în cel mult cincizeci de ani un român ajunge prim-ministru al Europei”
Rep.: Și s-a transmis din generație în generație talentul ăsta?
N.D.: Domnule, culmea culmilor, s-a transmis așa de bine încît țărănoii care sînt acum la putere au reluat din dibăcia boierilor care o aveau din tată în fiu de șase sute de ani. Dacă Europa funcționează din ce în ce mai bine, eu vă garantez că în cincizeci de ani președinte al Uniunii Europene ajunge un român.
Rep.: Dar noi sîntem o țară mică, nu prea contăm…
N.D.: Da, dar să știți un lucru, nu va fi o supremație a celor mai mari puteri, Germania, Franța, Marea Britanie. Va putea fi ales președinte sau premier al UE tocmai cineva dintr-o țară mică. Franțuzul n-o să vrea să fie un neamț, neamțul n-o să vrea să fie un franțuz, italianul n-o să vrea să fie un spaniol. Dar un românaș, un ceh, un polonez va fi admis.
PDL, 2012: "Este nevoie ca Europei să-i fie prezentat un nou plan, care să-i ghideze dezvoltarea viitoare. Trebuie să fie clar pentru toţi că uniunea monetară nu poate supravieţui fără o uniune fiscală, care să ducă spre o integrare mai amplă şi mai largă. Acest plan trebuie acceptat şi de populaţie. El trebuie explicat clar şi arătat drept o cale de dezvoltare spre o societate liberă şi cu instituţii transparente. Chestiunea integrării europene va reprezenta tema faţă de care se vor poziţiona partidele politice din Europa în acest început de secol XX. Se vor crea două fronturi: pro şi contra integrării. Este important ca frontul pro să se constituie într-o coaliţie capabilă să învingă actorii contra."
Petre Guran, 2005: "Națiunea română va fi istorie iar BOR o sectă de provincie" (articol în ziarul Ziua): "Dacă în urmă cu 127 de ani poporul român se arăta dispus să plătească cu sânge pe câmpul de luptă suveranitatea politică a statului care îl reprezenta, astăzi același popor, în marea sa majoritate, se arată pregătit să pună capăt acestei suveranități în numele unei noi aventuri istorice. De facto, suveranitatea statului român a intrat într-un declin accelerat cu începutul celui de-al doilea război mondial, dar abia astăzi din proprie voință statul român se pregătește să renunțe de jure la o parte însemnată din formele suveranității națiunii române și este foarte probabil să renunțe cu desăvârșire la ideea de suveranitate națională dacă proiectul de federalizare europeană se va impune în noua structură politică a Uniunii Europene, o dată cu adoptarea constituției de către popoarele membre. Poporul român va fi parte a acelui mare popor european, care va fi însărcinat într-un viitor apropiat instituțiile politice ale Europei cu prerogativele suveranității culese de la fiecare stat național în parte. Aceasta înseamnă adoptarea unui sistem de valori, în care națiunea nu mai are vocația de a întemeia o putere politică. Oricum am cântari și interpreta decizia românilor de a da suveranitatea națională pe solidaritatea politică și economică a familiei europene, aceasta este un fapt, iar concluzia cea mai simplă este că suveranitatea națională nu mai reprezintă un concept politic activ nici măcar pentru carpato-danubiano-ponticii etern întârziați ai istoriei. Așadar, ce serbează Biserica națională? Aparent, desavârșirea instituțiilor necesare existenței naționale absolut independente. Dar în mai puțin de doi ani națiunea politică română va fi istorie, peste mai puțin de zece, Bucureștiul, sediul unei autorități proconsulare, iar peste mai puțin de treizeci, Biserica Ortodoxa Română o obscură sectă într-o provincie tot atât de vag identificată pe hartă ca și astăzi. Iată o previziune politică ce poate da subiectul unei discuții palpitante la un pahar de șampanie cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de patriarhie".
Mircea Coșea, 2002: "În cartea de care vă spuneam, pe care nu am mai publicat-o, aminteam de mitul “industriei constructoare de mașini”. Vreau să spun că acest mit s-a perpetuat și există și astăzi într-o formă foarte periculoasă, care este, așa cum spuneau colegii mei, un fel de asimetrie sau defazare față de Europa. E vorba de “Fabricat în România”, care a apărut acum, sub o formă atemporală și absolut condamnabilă, prin pancarte care spun: “Vreți să aveți locuri de muncă ? Cumpărați în România!”. Toate acestea sunt anti-europene, anti-globalizare, anti-orice. Mitul, îmbrăcat într-o altă formă, dă românilor speranța că într-adevar noi putem să creăm, așa cum Ceaușescu spunea, “de la creioane până la reactoare”, dar nimeni nu și-a pus problema calității și a costurilor unor diversificări a producției. Este un mit care face rău și care este foarte grav, pentru că e o perversitate față de așa numita clasă muncitoare".
Mircea Geoană, 2011: "Pentru România semnalul e clar, chiar dacă deciziile de astăzi se aplică statelor care se află în zona euro. Datoria noastră este să ne însușim aceste măsuri, chiar și în lipsa sancțiunilor. Nu mai avem voie să ne jucăm cu raportările de creştere economică la hectar şi nu mai putem să vindem gogoşi europenilor. Creşterea economică pe care o anunţăm trebuie să fie reală, nu rezultatul unor încercări de a linişti cetăţenii. Nu mai merge să anunţi o creştere de 1,8% pentru ca apoi să te trezeşti că ea este sub 1%. Nu mai merge să vii în Parlament cu orice fel de buget pentru ca apoi să vii cu rectificări bugetare sau cu decizii fiscale care să-ţi dea peste cap tot planul. Europa ne cere predictibilitate şi vrea să ne controleze dacă ne ţinem de ţinte, nu ne mai crede pe cuvânt. De fapt, nu mai crede pe nimeni pe cuvânt".
Mircea Geoană, 2012: "Aşa cum spuneam şi anul trecut, cred că dreapta democratică trebuie să-şi asume rolul său într-o nouă alianţă reîntărită cu stânga împotriva unor pericole reale şi să evite astfel împreună un eşec major al modelului european, din care să piardă toata lumea. Nu sugerez omogenitate ideologică, ci o compeţitie cu reguli şi cu un teren neutru, esenţial pentru o bună societate democratică."
Mircea Toma, 2012: "Faptul că a intervenit UE eu consider că a intervenit instanța superioară, cu autoritatea cu care are dreptul să intervină cu niște argumente juridice care există în acordul de aderare. Acordul de aderare înseamnă o parțială renunțare la suveranitate, să nu uităm. Constituția nu a fost suficient modificată ca să cuprindă acest lucru, România nu este un stat integral independent, noi ne-am asumat să fim parțial dependenți de o familiei europeană, deci să respectăm relația cu UE”.
Monica Macovei, 2011: "Cel puţin începând cu planul financiar, bugetar, fiscal trebuie luate decizii unice. Nu poţi să continui cu decizii şi interese reprezentând 27 de state membre care pot fi diferite una de alta şi care să apere interesul Uniunii ca Uniune. Nu se poate. Trebuie unificate şi înseamnă să dai o parte din suveranitate, să încredinţezi această decizie Comisiei Europene, ca să poată să fie luată rapid şi în interesul Uniunii. Trebuie să convingi pe toata lumea - aici nu vorbesc de români. Românii vor cât mai multă Uniune Europeană, vor să jucăm după regulile lor şi nu după regulile din România. Pentru români e rezolvată: vrem să se decidă la Bruxelles cât mai mult".
Mugur Isărescu, 2011: "Ştim că nu avem dreptul să ratăm, tocmai acum, şansa pe care România o are – trecerea la euro. Ţara noastră va fi însă nevoită să-şi comprime timpul dezvoltării. Banca Naţională a menţinut obiectivul trecerii la euro în 2015 şi acţionează în sensul îndeplinirii lui. Iar la BNR funcţionează cu bune rezultate un larg comitet specializat de pregătire a trecerii la euro. Existenţa viziunii şi a visului creării Uniunii Europene a produs mari beneficii. Ea a făcut din Europa o economie puternică la nivel mondial şi, ca sa-l citez pe Romano Prodi, a adus pace după secole de conflicte. Graniţele au dispărut treptat, iar oamenii au început să se simtă aparţinând unui spaţiu mai mare decât propria lor ţară. Determinarea noastră pentru intrarea în zona euro reflectă şi încrederea noastră în proiectul euro. Această încredere se manifestă într-o perioadă în care datoriile publice şi deficitele celor mai multe ţări din zona euro sunt nesustenabile".
Neagu Djuvara, 2011:“Vă garantez că în cel mult cincizeci de ani un român ajunge prim-ministru al Europei”
Rep.: Și s-a transmis din generație în generație talentul ăsta?
N.D.: Domnule, culmea culmilor, s-a transmis așa de bine încît țărănoii care sînt acum la putere au reluat din dibăcia boierilor care o aveau din tată în fiu de șase sute de ani. Dacă Europa funcționează din ce în ce mai bine, eu vă garantez că în cincizeci de ani președinte al Uniunii Europene ajunge un român.
Rep.: Dar noi sîntem o țară mică, nu prea contăm…
N.D.: Da, dar să știți un lucru, nu va fi o supremație a celor mai mari puteri, Germania, Franța, Marea Britanie. Va putea fi ales președinte sau premier al UE tocmai cineva dintr-o țară mică. Franțuzul n-o să vrea să fie un neamț, neamțul n-o să vrea să fie un franțuz, italianul n-o să vrea să fie un spaniol. Dar un românaș, un ceh, un polonez va fi admis.
PDL, 2012: "Este nevoie ca Europei să-i fie prezentat un nou plan, care să-i ghideze dezvoltarea viitoare. Trebuie să fie clar pentru toţi că uniunea monetară nu poate supravieţui fără o uniune fiscală, care să ducă spre o integrare mai amplă şi mai largă. Acest plan trebuie acceptat şi de populaţie. El trebuie explicat clar şi arătat drept o cale de dezvoltare spre o societate liberă şi cu instituţii transparente. Chestiunea integrării europene va reprezenta tema faţă de care se vor poziţiona partidele politice din Europa în acest început de secol XX. Se vor crea două fronturi: pro şi contra integrării. Este important ca frontul pro să se constituie într-o coaliţie capabilă să învingă actorii contra."
Petre Guran, 2005: "Națiunea română va fi istorie iar BOR o sectă de provincie" (articol în ziarul Ziua): "Dacă în urmă cu 127 de ani poporul român se arăta dispus să plătească cu sânge pe câmpul de luptă suveranitatea politică a statului care îl reprezenta, astăzi același popor, în marea sa majoritate, se arată pregătit să pună capăt acestei suveranități în numele unei noi aventuri istorice. De facto, suveranitatea statului român a intrat într-un declin accelerat cu începutul celui de-al doilea război mondial, dar abia astăzi din proprie voință statul român se pregătește să renunțe de jure la o parte însemnată din formele suveranității națiunii române și este foarte probabil să renunțe cu desăvârșire la ideea de suveranitate națională dacă proiectul de federalizare europeană se va impune în noua structură politică a Uniunii Europene, o dată cu adoptarea constituției de către popoarele membre. Poporul român va fi parte a acelui mare popor european, care va fi însărcinat într-un viitor apropiat instituțiile politice ale Europei cu prerogativele suveranității culese de la fiecare stat național în parte. Aceasta înseamnă adoptarea unui sistem de valori, în care națiunea nu mai are vocația de a întemeia o putere politică. Oricum am cântari și interpreta decizia românilor de a da suveranitatea națională pe solidaritatea politică și economică a familiei europene, aceasta este un fapt, iar concluzia cea mai simplă este că suveranitatea națională nu mai reprezintă un concept politic activ nici măcar pentru carpato-danubiano-ponticii etern întârziați ai istoriei. Așadar, ce serbează Biserica națională? Aparent, desavârșirea instituțiilor necesare existenței naționale absolut independente. Dar în mai puțin de doi ani națiunea politică română va fi istorie, peste mai puțin de zece, Bucureștiul, sediul unei autorități proconsulare, iar peste mai puțin de treizeci, Biserica Ortodoxa Română o obscură sectă într-o provincie tot atât de vag identificată pe hartă ca și astăzi. Iată o previziune politică ce poate da subiectul unei discuții palpitante la un pahar de șampanie cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de patriarhie".
Petre Roman, 2002: "O mică corectură: 2007 nu este o dată fixată de către Comisia Europeană, ci de către guvernul României. Am făcut lucrul acesta ca ministru de externe, spunând, în ianuarie 2000, că România va fi gata pentru integrare la 1 ianuarie 2007. A fost o răspundere mare pe care mi-am asumat-o, cu calculele necesare, punând în balanță pro și contra și adoptând un termen stimulativ, deci mai degrabă un pic optimist".
Petru Dumitriu (2002, interviu): "Eu propun federalizarea României"
- Domnule Petru Dumitriu, am auzit o teză a dv. privind "federalizarea" României (teză care v-a atras şi o anume răceală din partea unei importante redacţii literare bucureştene). În ce constă această idee?
- E simplu. Eu propun să se facă un parlament la Iaşi, unul la Cluj, unul la Craiova, unul la Timişoara şi unul (al Munteniei) la Bucureşti sau Tîrgovişte, plus cel naţional la Bucureşti. Ăsta e sistemul american, sistemul elveţian, sistemul german. Şi eu văd că America e ţara conducătoare a omenirii azi!
- Adică să facem "landuri"...?
- Sau cantoane, ca-n Elveţia. Dar de ce "landuri"? "Ţări": Ţara Ardealului, Ţara Moldovei...
- Riscante opinii.
- De ce riscante? Ce, o să se rupă-n bucăţi? Ce, sînt tîmpiţi?
PnL şi PSD propun (2010) o modificare complexă a Constituției în toate domeniile în care Legea fundamentală trebuie corectată și pusă în acord cu Constituția UE. Cele două partide consideră că sfârșitul anului 2011, începutul anului 2012 ar constitui termenul până la care noua lege fundamentală ar trebui finalizată.
PRM, 2007: Parlamentarii PRM, sfătuiţi să se "abţină" la votul privind staţionarea trupelor americane în România. Argumentele PRM pentru această decizie sunt acelea că în Europa Unită, a anului 2007, nici un Parlament naţional nu votează pentru aducerea unor trupe străine pe teritoriul ţării sale, mai ales dacă e vorba de trupe de pe alte continente.
PSD Belgia, 2011: MANIFEST POLITIC PENTRU O EUROPĂ FEDERALĂ - O iniţiativă a Forumului Permanent al Societăţii Civile Europene
Forumul face apel la o idee de Uniune care este diferită de cea practicată de guvernele Statelor Membre. În special cu privire la Europa Mediteraneana şi de Est, Uniunea trebuie să mai vadă încă o dată (să revizuie) politicile de vecinătate. Trebuie sa creem noi legături cu “societatea civilă” care se „trezeşte” din ce în ce mai mult în ţările menţionate şi care speră în democratizarea instituţiilor. Deja prin 2006 Forumul sugera ca UE să co-fondeze, împreună cu ţările din jurul Mării Mediterane, Mării Negre şi Mării Caspice, o Alianţă a Celor Trei Mări, inspirată dealtfel şi din precedenta ECSC (Comunitatea Cărbunelui şi a Oţelului) şi de Procesul Helsinky.Luându-se în considerare insuficienţele Tratatului de la Lisabona, ar fi indicat să se revizuie fundamentele Uniunii, angajându-ne în dezbateri vaste în cadrul societăţii europene, în toate Statele Membre, pentru un Proces Constitutional European, care să răspundă aşteptărilor cetăţenilor europeni cu privire la democraţie, nevoilor epocii în care trăim, pentru a putea face faţă crizei multiforme actuale şi rolului Uniunii Europene în lume. În acest cadru, Forumul a decis să lanseze o dezbatere asupra metodei şi o agendă, care vor sta la baza acestui proces constituţional.Forumul Permanent al Societatii Civile Europene este convins de necesitatea de a inventa, prin dezbatere democratică şi respectând persoanele şi culturile, O Nouă Formă de Federalism la nivel de continent, adaptată la diversitatea europeană şi consolidându-i unitatea.
Radu Carp, 2011: "Întotdeauna statele aflate la periferie sunt avantajate de un model federal fiindcă ele capătă o putere de decizie pe care altfel nu o au. Nu este o surpriză. Germania a vrut mereu să capteze interesul periferiei şi o poate face printr-o construcţie de tip federal. În general, ideile care vin din partea Germaniei nu sunt idei nedemocratice sau care nu pot fi puse în aplicare. Sunt idei care merg în direcţia unei guvernanţe fiscale şi nu uneia politice".
Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".
Radu Duda (2003, după acceptarea funcţiei de Reprezentant Special al Guvernului României): "Noile forţe care se adaugă construcţiei europene înseamnă un aport pe termen lung, în ciuda unor necesităţi imediate de redistribuire a bunăstării pe un spaţiu mai extins. Europenii secolului XXI, care înţeleg utilitatea proiectului continental, trebuie să-şi depăşească frustrările şi să realizeze că loialitatea lor se va îndrepta, pe viitor, atât către pământul strămoşilor lor şi valorile nepreţuite ale acestuia, cât şi către Noua Europă. Produsul instituţional numit Biroul Reprezentantului Special are toate coordonatele necesare pentru a participa la constructia Europei de mâine: imaginaţie, creativitate, responsabilitate, o atitudine bazată pe implicare personală, optimism, hotărâre şi perseverenţă şi în plus, simbolul numit "familie". O Familie istorică, detaşată de interese politice, care participă la ridicarea unei Europe Noi, la consolidarea familiei europene".
Renate Weber (interviu, 2011): Cum ar arăta, de fapt, Statele Unite ale Europei? – cu o singură armată, un singur sistem fiscal, o limbă comună?
UE este o construcţie unică în lume, cu o evoluţie proprie. Şi-a creat propriile reguli şi instituţii pe măsură ce voinţa politică de integrare a devenit mai puternică. De aceea cred că e greşit să gândim mecanicist la o eventuală construcţie "Statele Unite ale Europei", ca la o federaţie despre care citim în cărţi de drept constituţional sau de ştiinte politice. Nici modelele existente azi în lume nu sunt relevante. Până unde ar merge integrarea e o chestiune secundară cât timp voinţa politică pentru adâncirea ei ar exista.
Sabin Gherman (1998, manifestul "M-am săturat de România"): "Dacă regret ceva, acum la treizeci de ani, e că m-am născut aici, că fac parte din cei ce au învățat pe la școli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecție continuă în fața istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o dată dovada virilității, noi, care în timpul invaziilor ne ridicam poalele în cap și fugeam în păduri, noi, care leșinam prin sălile unde se hotăra istoria, noi, care astăzi ne scremem pentru o bucată de pîine și nu mai știm ce șmechereli să mai inventăm. Ăștia sîntem, peticiți în cur, rupți în coate; intrăm în istorie ca-ntr-o infectă crîșmă de cartier. Între două ghiorăituri și-o înjurătură, poporul (boborul, domnilor), vorbește bățos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre "trăiască și-nflorească Moldova, Ardealul și Țara Românească". Și - iarăși - un ghiorăit victorios. M-am săturat să-mi fie rusine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun ca sînt din Transilvania. Altă țară. Altra paese. Other country. L'autre pays. [...] Niște oameni au făcut Unirea de la 1918. Alții sperau într-o confederație de tip helvetic, împreună cu Ungaria, Cehia și Austria. Alții, ca Slavici, au spus că unirea Transilvaniei cu România e o porcărie și au făcut pușcărie. Acum se vede ce-a ieșit. Seriozitatea, eleganța, disciplina - atribute ale Ardealului - au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizatia semințelor de bostan. Era o șansă pentru România să se unească cu Transilvania, să învețe cîte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost așa; România a înghițit Transilvania - de aceea din trei in trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde.[...] În rest, zile bune - m-am săturat de România, vreau Transilvania mea".
Sebastian Bodu, 2011: "Probabil că acest mecanism de adoptare semi-automată a unor decizii, prin creşterea fortei executivului comunitar şi transferarea de atribuţiuni de la Consiliu (care s-a opus iniţial acestui mecanism), reprezintă cea mai mare realizare a acestui pachet legislativ, reprezintă un pas înainte către o uniune politică, cel puţin în ceea ce priveşte politica bugetară".
Sebastian Vlădescu, 2012: "Problema nu este rezolvată pentru că leaderii Europei sunt incapabili. Există un singur leader european care în momentul de faţă are un program care este vechi al acelei ţări europene, unul de conducere al Europei, de leadership european. Această bătălie va trebui să se lămurească, va trebui să se introducă un sistem în care banii colectaţi de la cetăţeni să fie folosiţi într-un mod cât mai eficient şi cât mai în folosul cetăţenilor. Astăzi pare imposibil ca statele să aibă o politică fiscală şi bugetară comună, iar mie, ca fost ministru de finanţe, mi se pare banal să avem o politică fiscală şi bugetară comună, pe care o avem într-o oarecare măsură pentru 1% din bugetul european. Să trecem de la 1% la 10% în următorii 5 ani şi de la 10% la 22-23% cât este bugetul federal american în momentul de faţă nu mi se pare o problemă".
Sever Voinescu, 2012: " Am văzut că există opinii diferite în PSD în legătură cu tratatul de stabilitate, unii sunt pro, alţii sunt contra. Important însă este ca ei să înţeleagă importanţa acestui tratat şi faptul că acesta trebuie semnat la 1 martie. În această dimineaţă, PSD a formulat două condiţii pentru semnarea protocolului. În ultima vreme, socialiştii produc numai condiţii. Preşedintele Traian Băsescu a fost unul dintre cei care au militat pentru o Europă unită, pentru un tratat care să nu se refere doar la ţările din zona Euro. Ar fi ridicol să mai avem acum dubii dacă trebuie semnat acest tratat".
Silviu Prigoană (2011, este de acord cu eliminarea caracterului naţional al statului, susţinută de UDMR): "Acest lucru se întâmplă în toate statele europene. În toate constituţiile ţărilor care au aderat la spaţiul comunitar este eliminată această poveste. Acum intrăm în comunitatea europeană şi vom fi statele europene, aşa cum există Statele Unite al Americii, asta se doreşte de fapt şi caracterul naţional trebuie să dispară, va fi naţionalitate europeană. Ei sunt americani punct şi noi trebuie să fim toţi europeni punct, fără graniţe, fără Kosovo, fără mutat graniţe mai la Braşov sau mai la Oradea".
Sorin Ilieşiu (2011, scrisoare deschisă către Putin şi Medvedev, adresată prin Ambasada Rusiei): "Excelenţele voastre, Europa unită – care trebuie să cuprindă şi Rusia – nu se poate construi pe urmele celui mai criminal pact din istorie. Rusia trebuie să devină vârful de lance al dreptăţii şi al adevărului".
Sorin Roșca-Stănescu, 2012: "Ca atare, printr-o viitoare uniune noi trebuie să câștigăm ceea ce am pierdut. Ceea ce am dat sau ceea ce ni s-a luat. Noi trebuie să primim asigurări că vom intra în randul statelor europene cu o economie și cu un nivel de trai performante. A doua realitate derivă din analiza intențiilor polilor de putere UE. Și, în primul rand, a intențiilor Germaniei. Dacă Germania vrea consolidare și integrare prin austeritate, atunci ea se va prăbuși în sine și va prăbuși UE. Dacă, dimpotrivă, Berlinul vrea dezvoltare și investiții, atunci da, avem ce căuta in federație."
Sorina Plăcintă, 2012: "Am fost încă de la început susținătoarea ideii de modernizare a felului în care suntem organizați. Am moștenit județele în forma lor actuală de la Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu ”înnoirile” aduse de Ceaușescu la începutul anilor 70. E rușinos să cultivăm această hărțulie veche, ineficientă, mâncătoare de fonduri și generatoare de două dintre cele mai grave boli ale statului: corupția și birocrația !"
UE este o construcţie unică în lume, cu o evoluţie proprie. Şi-a creat propriile reguli şi instituţii pe măsură ce voinţa politică de integrare a devenit mai puternică. De aceea cred că e greşit să gândim mecanicist la o eventuală construcţie "Statele Unite ale Europei", ca la o federaţie despre care citim în cărţi de drept constituţional sau de ştiinte politice. Nici modelele existente azi în lume nu sunt relevante. Până unde ar merge integrarea e o chestiune secundară cât timp voinţa politică pentru adâncirea ei ar exista.
Sabin Gherman (1998, manifestul "M-am săturat de România"): "Dacă regret ceva, acum la treizeci de ani, e că m-am născut aici, că fac parte din cei ce au învățat pe la școli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecție continuă în fața istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o dată dovada virilității, noi, care în timpul invaziilor ne ridicam poalele în cap și fugeam în păduri, noi, care leșinam prin sălile unde se hotăra istoria, noi, care astăzi ne scremem pentru o bucată de pîine și nu mai știm ce șmechereli să mai inventăm. Ăștia sîntem, peticiți în cur, rupți în coate; intrăm în istorie ca-ntr-o infectă crîșmă de cartier. Între două ghiorăituri și-o înjurătură, poporul (boborul, domnilor), vorbește bățos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre "trăiască și-nflorească Moldova, Ardealul și Țara Românească". Și - iarăși - un ghiorăit victorios. M-am săturat să-mi fie rusine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun ca sînt din Transilvania. Altă țară. Altra paese. Other country. L'autre pays. [...] Niște oameni au făcut Unirea de la 1918. Alții sperau într-o confederație de tip helvetic, împreună cu Ungaria, Cehia și Austria. Alții, ca Slavici, au spus că unirea Transilvaniei cu România e o porcărie și au făcut pușcărie. Acum se vede ce-a ieșit. Seriozitatea, eleganța, disciplina - atribute ale Ardealului - au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizatia semințelor de bostan. Era o șansă pentru România să se unească cu Transilvania, să învețe cîte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost așa; România a înghițit Transilvania - de aceea din trei in trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde.[...] În rest, zile bune - m-am săturat de România, vreau Transilvania mea".
Sebastian Bodu, 2011: "Probabil că acest mecanism de adoptare semi-automată a unor decizii, prin creşterea fortei executivului comunitar şi transferarea de atribuţiuni de la Consiliu (care s-a opus iniţial acestui mecanism), reprezintă cea mai mare realizare a acestui pachet legislativ, reprezintă un pas înainte către o uniune politică, cel puţin în ceea ce priveşte politica bugetară".
Sebastian Vlădescu, 2012: "Problema nu este rezolvată pentru că leaderii Europei sunt incapabili. Există un singur leader european care în momentul de faţă are un program care este vechi al acelei ţări europene, unul de conducere al Europei, de leadership european. Această bătălie va trebui să se lămurească, va trebui să se introducă un sistem în care banii colectaţi de la cetăţeni să fie folosiţi într-un mod cât mai eficient şi cât mai în folosul cetăţenilor. Astăzi pare imposibil ca statele să aibă o politică fiscală şi bugetară comună, iar mie, ca fost ministru de finanţe, mi se pare banal să avem o politică fiscală şi bugetară comună, pe care o avem într-o oarecare măsură pentru 1% din bugetul european. Să trecem de la 1% la 10% în următorii 5 ani şi de la 10% la 22-23% cât este bugetul federal american în momentul de faţă nu mi se pare o problemă".
Sever Voinescu, 2012: " Am văzut că există opinii diferite în PSD în legătură cu tratatul de stabilitate, unii sunt pro, alţii sunt contra. Important însă este ca ei să înţeleagă importanţa acestui tratat şi faptul că acesta trebuie semnat la 1 martie. În această dimineaţă, PSD a formulat două condiţii pentru semnarea protocolului. În ultima vreme, socialiştii produc numai condiţii. Preşedintele Traian Băsescu a fost unul dintre cei care au militat pentru o Europă unită, pentru un tratat care să nu se refere doar la ţările din zona Euro. Ar fi ridicol să mai avem acum dubii dacă trebuie semnat acest tratat".
Silviu Prigoană (2011, este de acord cu eliminarea caracterului naţional al statului, susţinută de UDMR): "Acest lucru se întâmplă în toate statele europene. În toate constituţiile ţărilor care au aderat la spaţiul comunitar este eliminată această poveste. Acum intrăm în comunitatea europeană şi vom fi statele europene, aşa cum există Statele Unite al Americii, asta se doreşte de fapt şi caracterul naţional trebuie să dispară, va fi naţionalitate europeană. Ei sunt americani punct şi noi trebuie să fim toţi europeni punct, fără graniţe, fără Kosovo, fără mutat graniţe mai la Braşov sau mai la Oradea".
Sorin Ilieşiu (2011, scrisoare deschisă către Putin şi Medvedev, adresată prin Ambasada Rusiei): "Excelenţele voastre, Europa unită – care trebuie să cuprindă şi Rusia – nu se poate construi pe urmele celui mai criminal pact din istorie. Rusia trebuie să devină vârful de lance al dreptăţii şi al adevărului".
Sorin Roșca-Stănescu, 2012: "Ca atare, printr-o viitoare uniune noi trebuie să câștigăm ceea ce am pierdut. Ceea ce am dat sau ceea ce ni s-a luat. Noi trebuie să primim asigurări că vom intra în randul statelor europene cu o economie și cu un nivel de trai performante. A doua realitate derivă din analiza intențiilor polilor de putere UE. Și, în primul rand, a intențiilor Germaniei. Dacă Germania vrea consolidare și integrare prin austeritate, atunci ea se va prăbuși în sine și va prăbuși UE. Dacă, dimpotrivă, Berlinul vrea dezvoltare și investiții, atunci da, avem ce căuta in federație."
Sorina Plăcintă, 2012: "Am fost încă de la început susținătoarea ideii de modernizare a felului în care suntem organizați. Am moștenit județele în forma lor actuală de la Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu ”înnoirile” aduse de Ceaușescu la începutul anilor 70. E rușinos să cultivăm această hărțulie veche, ineficientă, mâncătoare de fonduri și generatoare de două dintre cele mai grave boli ale statului: corupția și birocrația !"
S.R.I. - Academia Naţională de Informaţii (prezentare, 2011): Culturi şi instituţii europene
Cultura, devenită o componentă organică a personalităţii, contribuie la mai buna integrare socială a absolvenţilor şi la o mai mare deschidere în relaţiile interumane. Totodată, un nivel ridicat de pregătire în domeniu serveşte facilitării comunicării interculturale, condiţie esenţială în procesul integrării europene şi euro-atlantice. Însuşirea cunoştinţelor privitoare la istoria culturii şi a instituţiilor europene generează o înţelegere superioară a contribuţiei şi a locului României într-o Europă unită.
Stelian Tănase (interviu, 2005):
- Nu. N-avem încotro. Avem oare altă soluție pentru România? Ce să facem, să ne apropiem de zonele arabe, să devenim fundamentaliști islamici? Să ne slavizăm sub umbrela lui Putin și a Kremlinului? Ce să facem? Avem alt scenariu? Eu cred că nu. Vad UE ca pe o locomotivă ce se va atașa la trenul numit România, care acum merge prea încet, gâfâind. O locomotivă care va trage România din trecut și o va aduce în contemporaneitate. De aceea, să primim Noul An cu speranță și încredere, cu un oarecare fatalism gen "asta e, nu mai putem schimba nimic", și să scoatem din 2006 tot ce are el mai bun pentru fiecare dintre noi.
G-ral. mr. Ştefan Dănilă (Şeful Statului Major General, 2011): "Armata României este pregătită să apere şi să promoveze interesele naţionale şi pe cele ale Alianţei Nord-Atlantice şi ale Uniunii Europene".
Teodor Baconschi, 2011: "În discuțiile cu Alain Juppé și cu Franco Frattini am deplâns resurgența extremismului și a unui naționalism închistat de care credeam că am scăpat în Europa. Partidul Popular European este primul chemat să combată populismul xenofob, care în vremuri de criză poate prinde avânt. Popular și populist trebuie să fie astăzi, mai mult ca oricând, antonime radicale".
Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect. Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."
Teodor Baconschi, 2011: "Mai trebuie înțeles că Europa trece printr-o dublă criză: prima este globală, dar a doua ține de încrederea în însăși construcția Uniunii noastre. Aici poziția României este clară: fără reguli ferme, fără respectarea principiilor fondatoare ale Uniunii, riscăm să compromitem întreaga arhitectură europeană. Riscul este resurgența xenofobiei, restabilirea barierelor sau a valutelor naționale, și finalmente reducerea tuturor statelor europene la insignifianță globală. Europa contează doar unită, iar unitatea cere acceptarea principială a regulilor".
Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect. Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."
Teodor Baconschi, 2011: "Mai trebuie înțeles că Europa trece printr-o dublă criză: prima este globală, dar a doua ține de încrederea în însăși construcția Uniunii noastre. Aici poziția României este clară: fără reguli ferme, fără respectarea principiilor fondatoare ale Uniunii, riscăm să compromitem întreaga arhitectură europeană. Riscul este resurgența xenofobiei, restabilirea barierelor sau a valutelor naționale, și finalmente reducerea tuturor statelor europene la insignifianță globală. Europa contează doar unită, iar unitatea cere acceptarea principială a regulilor".
Theodor Stolojan, 2011: "V-am dat aceste exemple pentru a înţelege că într-o democraţie, dacă vrei să respecţi principiile democraţiei, rezultatul este, de regulă, suboptimal. Uitaţi-vă ce se întîmplă în SUA, în această luptă dintre republicani şi democraţi care, la un moment dat, paralizează rezolvarea problemelor pe care le are SUA".
Tibor Toro, 2012: "Primul punct al strategiei este autonomia comunitară a maghiarilor din România, pentru care totdeauna PPMT a militat, iar prin aceasta înţelegem autonomia teritorială pentru Ţinutul Secuiesc, autonomia culturală pentru întreaga comunitate maghiară din Transilvania şi o formă specială de autonomie pentru cei care trăiesc în Partium (Bihor, Satu Mare şi Sălaj). Vom încerca să găsim parteneri pentru o construcţie federalistă a României, o construcţie europeană care funcţionează mai bine decât statul centralizat. Noi dorim o Românie federală, o Transilvanie regională, un Partium autonom".
Toader Paleologu, 2011. Regretă că pentru schimbările introduse în constituție este necesară consultarea cetățenilor, pe care-i mai consideră și proști: "Cred că, într-adevăr, e necesară integrarea în Constituție a acelor prevederi privind deficitul. Constituția noastră e rigidă, nu e ca alte Constituții care pot fi amendate de către Parlament sau de către un congres mai larg. În Franța se convoacă congresul constituțional și se face o reformă. Nu e necesar referendumul. La noi, din păcate, din câte înțeleg, va fi nevoie și de un vot în Parlament și de un referendum. Frica mea e că un referendum cu o întrebare atât de tehnică nu poate suscita mare interes din partea publicului. E o chestiune tehnică, pe care nu o înțelege toată lumea sau pentru care nu se pasionează toată lumea".
Traian Băsescu, 2011: "Numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică şi militară. Altfel, Europa va rămâne o carte de istorie a lumii, în care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi", a avertizat Traian Băsescu. Şeful statuluia apreciat că viitorul Uniunii Europene ca structură politică de forţă este "incert" dacă nu se iau "deciziile care trebuie luate pentru funcţionarea UE". Traian Băsescu a precizat că este vorba despre punctul său de vedere, că nu sunt "decizii subterane" luate la nivelul UE, ci este "viziunea" sa cu privire la evoluţia Europei în continuare.
Tibor Toro, 2012: "Primul punct al strategiei este autonomia comunitară a maghiarilor din România, pentru care totdeauna PPMT a militat, iar prin aceasta înţelegem autonomia teritorială pentru Ţinutul Secuiesc, autonomia culturală pentru întreaga comunitate maghiară din Transilvania şi o formă specială de autonomie pentru cei care trăiesc în Partium (Bihor, Satu Mare şi Sălaj). Vom încerca să găsim parteneri pentru o construcţie federalistă a României, o construcţie europeană care funcţionează mai bine decât statul centralizat. Noi dorim o Românie federală, o Transilvanie regională, un Partium autonom".
Toader Paleologu, 2011. Regretă că pentru schimbările introduse în constituție este necesară consultarea cetățenilor, pe care-i mai consideră și proști: "Cred că, într-adevăr, e necesară integrarea în Constituție a acelor prevederi privind deficitul. Constituția noastră e rigidă, nu e ca alte Constituții care pot fi amendate de către Parlament sau de către un congres mai larg. În Franța se convoacă congresul constituțional și se face o reformă. Nu e necesar referendumul. La noi, din păcate, din câte înțeleg, va fi nevoie și de un vot în Parlament și de un referendum. Frica mea e că un referendum cu o întrebare atât de tehnică nu poate suscita mare interes din partea publicului. E o chestiune tehnică, pe care nu o înțelege toată lumea sau pentru care nu se pasionează toată lumea".
Traian Băsescu, 2011: "Numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică şi militară. Altfel, Europa va rămâne o carte de istorie a lumii, în care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi", a avertizat Traian Băsescu. Şeful statuluia apreciat că viitorul Uniunii Europene ca structură politică de forţă este "incert" dacă nu se iau "deciziile care trebuie luate pentru funcţionarea UE". Traian Băsescu a precizat că este vorba despre punctul său de vedere, că nu sunt "decizii subterane" luate la nivelul UE, ci este "viziunea" sa cu privire la evoluţia Europei în continuare.
Traian Băsescu, 2011: "Am făcut o trecere în revistă legată de problemele Uniunii Europene şi eu am susţinut nevoia unei mult mai puternice integrări şi nu mă jenez să reiau teza nevoii de a crea Statele Unite ale Europei. Mai mult, am subliniat faptul că nu avem timp de tergiversări şi calendarul unor decizii importante trebuie să fie foarte strâns".
Traian Băsescu, 2011: "Clasa politică este incorectă în Europa de la căderea comunismului, de 20 de ani. Oamenii politici europeni nu au ştiut când să se oprească şi şi-au îndatorat statele pentru a creşte pensiile, salariile, programele sociale. Soluţia în momentul de faţă în Europa este o integrare - Statele Unite ale Europei. Nu poţi să faci politică fiscală când politicile fiecărui stat sunt diferite".
Traian Băsescu, 2011: "Din păcate, întârzierea nu va folosi nimănui. Nu putem lăsa această misiune următoarei generaţii de politicieni. Trebuie să avem curaj s-o facem acum şi să începem să vorbim despre Statele Unite ale Europei. Dar nu numai să vorbim. Trebuie să le proiectăm şi să avem forţa politică, fiecare la noi acasă, să convingem cetăţenii că aceasta este soluţia".
Traian Ungureanu, 2011: „Băsescu a spus un lucru foarte important atunci, spus şi de alţi lideri: dacă nu devine o uniune, dacă nu-şi coordonează politica financiară, UE nu va rezista. Nu a fost vorba de cedări de suveranitate - există un joc de suveranitate, dar nu trebuie privit în mod dramatic".
Vasile Blaga, 2012: "La București a avut loc cea mai mare manifestare de acest fel. Un congres emblematic, în care s-au trasat liniile politice pentru următorii 20 de ani. Va fi la fel de important ca tratatele de la Maastricht şi Lisabona".
Vasile Dâncu, 2011: "În lumina acestor raţionamente de fundal, proiectul regionalizării pare că a fost compromis pentru multă vreme din cauza acestei iraţionalităţi politice de fond, chiar dacă el ar fi trebuit să facă parte din strategia de descentralizare, strategie blocată după Rus şi Blaga, iar anul 2008 ar fi trebuit să ne prindă cu tot acest proces terminat. Acest proiect este compromis nu pentru că se opune UDMR sau pentru că nu este de acord USL, ci pentru că a fost compromis în ochii opiniei publice, în ochii comunităţilor. Baronii locali din toate partidele au găsit deja un suport de masă pentru a milita împotriva desfiinţării feudelor lor şi se vor folosi de asta mult timp de acum încolo. Se vor pune în fruntea maselor, vor milita pentru orice, doar să rămână ei distribuitorii unor fonduri care vin cu ţârâita de la Bucureşti".
Vasile Puşcaş, 2011: "Conducătorii statelor membre sunt prea ocupaţi cu temele politice interne şi privesc spre Bruxelles doar prin prisma aşa-ziselor „interese naţionale", cochetând cu discursul populist pentru a se acomoda - spun ei - sentimentelor constituenţei electorale. În 2000, fostul ministru de externe german, Joshka Fischer, atenţiona că, dacă Uniunea Europeană nu se va reforma concomitent cu extinderea, se va ajunge la o „criză constituţională". În nume personal, el a lansat şi un îndemn la realizarea unei construcţii europene federative, ştiind că va fi criticat şi blamat. În 2005, UE a intrat într‑o „criză constituţională", ca urmare a respingerii Tratatului Constituţional, elaborat, între 2003-2004, de Convenţia privind Viitorul Europei. În fapt, respingând modernizarea UE prin Tratatul Constituţional, liderii europeni s-au întors la formula gaullistă a iniţiativelor franco-germane, din care a rezultat modestul şi contradictoriul Tratat de la Lisabona. Acest act nu a pus capăt „crizei constituţionale" europene, deoarece nici nu s-a uscat cerneala semnăturilor că s-a şi propus revizuirea sa, demers în desfăşurare în momentul de faţă, cu amendamente ce vor mai apărea şi din experienţa crizei. Totodată, criza nu este o realitate numai a unor ţări, ci are o întindere paneuropeană şi globală, solicitând reacţii şi soluţii corespunzătoare acestor manifestări, iar nu doar intereselor înguste ale unor grupuri sau state".
Vasile Blaga, 2012: "La București a avut loc cea mai mare manifestare de acest fel. Un congres emblematic, în care s-au trasat liniile politice pentru următorii 20 de ani. Va fi la fel de important ca tratatele de la Maastricht şi Lisabona".
Vasile Dâncu, 2011: "În lumina acestor raţionamente de fundal, proiectul regionalizării pare că a fost compromis pentru multă vreme din cauza acestei iraţionalităţi politice de fond, chiar dacă el ar fi trebuit să facă parte din strategia de descentralizare, strategie blocată după Rus şi Blaga, iar anul 2008 ar fi trebuit să ne prindă cu tot acest proces terminat. Acest proiect este compromis nu pentru că se opune UDMR sau pentru că nu este de acord USL, ci pentru că a fost compromis în ochii opiniei publice, în ochii comunităţilor. Baronii locali din toate partidele au găsit deja un suport de masă pentru a milita împotriva desfiinţării feudelor lor şi se vor folosi de asta mult timp de acum încolo. Se vor pune în fruntea maselor, vor milita pentru orice, doar să rămână ei distribuitorii unor fonduri care vin cu ţârâita de la Bucureşti".
Vasile Puşcaş, 2011: "Conducătorii statelor membre sunt prea ocupaţi cu temele politice interne şi privesc spre Bruxelles doar prin prisma aşa-ziselor „interese naţionale", cochetând cu discursul populist pentru a se acomoda - spun ei - sentimentelor constituenţei electorale. În 2000, fostul ministru de externe german, Joshka Fischer, atenţiona că, dacă Uniunea Europeană nu se va reforma concomitent cu extinderea, se va ajunge la o „criză constituţională". În nume personal, el a lansat şi un îndemn la realizarea unei construcţii europene federative, ştiind că va fi criticat şi blamat. În 2005, UE a intrat într‑o „criză constituţională", ca urmare a respingerii Tratatului Constituţional, elaborat, între 2003-2004, de Convenţia privind Viitorul Europei. În fapt, respingând modernizarea UE prin Tratatul Constituţional, liderii europeni s-au întors la formula gaullistă a iniţiativelor franco-germane, din care a rezultat modestul şi contradictoriul Tratat de la Lisabona. Acest act nu a pus capăt „crizei constituţionale" europene, deoarece nici nu s-a uscat cerneala semnăturilor că s-a şi propus revizuirea sa, demers în desfăşurare în momentul de faţă, cu amendamente ce vor mai apărea şi din experienţa crizei. Totodată, criza nu este o realitate numai a unor ţări, ci are o întindere paneuropeană şi globală, solicitând reacţii şi soluţii corespunzătoare acestor manifestări, iar nu doar intereselor înguste ale unor grupuri sau state".
Vasile Puşcaş, 2011: "Şi, Doamne fereşte, s-ar putea ca aceşti strigoi să fie scăpaţi iar de sub "controlul" stăpânilor şi să ducă la gesturi precum cele din anii '30, chiar în Occident, sau din anii '90, în Balcani. Căci azi, dreapta politică europeană prea se joacă aprinzând focuri în Europa, iar stânga se complace în peroraţii ideologice paralele realităţilor politice şi sociale contemporane. Cetăţene european, fii atent la strigoii din Europa ! "
Victor Boștinaru, 2012: "Astăzi, preşedintele Barroso a spus în plen lucruri pe care grupul socialiştilor şi democraţilor le spune de 3 ani de zile în continuu, faptul că modelul social democrat european nu trebuie abandonat, nu e mort, în contrast cu ceea ce spune preşedintele Băsescu acasă. Nu poţi să visezi la o Europă politică, o Europă federală, cum a propus astăzi preşedintele Barroso, dacă cetăţenii europeni sunt afectaţi de şomaj, sărăcie, dar pe de altă parte, ideile de fond exprimate astăzi de preşedintele Barroso, inclusiv posibilitatea supravegherii industriei financiar bancare, inclusiv creşterea capacităţii Uniunii de a activa ca un actor global major, sunt lucruri pe care, cel puţin grupul meu, dar nu doar grupul meu, le susţine de foarte multă vreme. Este limpede că o federaţie de state naţionale ar însemna să împărţim mai bine şi beneficiile şi poverile. Ar fi o mai justă redistribuire a beneficiilor şi a poverilor Uniunii".
Victor Ponta, 2011: "Ar trebui să avem curaj şi ar trebui să nu ne mai ţinem atât de mult de principii oarecum depăşite şi să cerem la graniţa Romaniei şi evident a Bulgariei, a Poloniei, o poliţie europeană. Deci nu ar fi niciun fel de problemă pentru suveranitatea României dacă la graniţa României cu Moldova sau cu Ucraina ar fi şi funcţionari olandezi, sau danezi, sau francezi, sau englezi, în orice alt fel. În acest fel, în mod sigur partenerii noştri europeni ar avea încredere".
Victor Boștinaru, 2012: "Astăzi, preşedintele Barroso a spus în plen lucruri pe care grupul socialiştilor şi democraţilor le spune de 3 ani de zile în continuu, faptul că modelul social democrat european nu trebuie abandonat, nu e mort, în contrast cu ceea ce spune preşedintele Băsescu acasă. Nu poţi să visezi la o Europă politică, o Europă federală, cum a propus astăzi preşedintele Barroso, dacă cetăţenii europeni sunt afectaţi de şomaj, sărăcie, dar pe de altă parte, ideile de fond exprimate astăzi de preşedintele Barroso, inclusiv posibilitatea supravegherii industriei financiar bancare, inclusiv creşterea capacităţii Uniunii de a activa ca un actor global major, sunt lucruri pe care, cel puţin grupul meu, dar nu doar grupul meu, le susţine de foarte multă vreme. Este limpede că o federaţie de state naţionale ar însemna să împărţim mai bine şi beneficiile şi poverile. Ar fi o mai justă redistribuire a beneficiilor şi a poverilor Uniunii".
Victor Ponta, 2011: "Ar trebui să avem curaj şi ar trebui să nu ne mai ţinem atât de mult de principii oarecum depăşite şi să cerem la graniţa Romaniei şi evident a Bulgariei, a Poloniei, o poliţie europeană. Deci nu ar fi niciun fel de problemă pentru suveranitatea României dacă la graniţa României cu Moldova sau cu Ucraina ar fi şi funcţionari olandezi, sau danezi, sau francezi, sau englezi, în orice alt fel. În acest fel, în mod sigur partenerii noştri europeni ar avea încredere".
Victor Ponta, 2012 (despre votul uninominal cu un singur tur): "Această formulă este utilă în fața ascensiunii mișcărilor populiste din Europa, care pot câștiga o reprezentare parlamentară care va influența în sens negativ continuarea democratică și deciziile politice pe care România le va adopta".
Victor Ponta, 2012: "Mai multă autonomie, mai multă libertate, mai multă iniţiativă pentru Transilvania este în favoarea Transilvaniei şi a României. Oamenii au un spirit mai european aici şi nu trebuie să existe o rivalitate prost înţeleasă între Transilvania şi alte regiuni ale ţării. Sunt un adept convins a ideii de descentralizare şi de dezvoltare regională a Transilvaniei. Trebuie să facem acest lucru şi din punct de vedere politic. Sunt lucuri care definesc Transilvania şi care nu trebuie stricate de Guvernul central. Nu înţeleg de ce banii din taxele din Transilvania să vină în Bucureşti. Cred că dezvoltarea judeţelor din Transilvania se face mult mai bine de aici, decat de la Bucureşti".
Victor Socaciu, 2012: "Nu e de competența poporului român să decidă dacă Parlamentul este unicameral sau bicameral. Românii nu pot decide o chestiune atât de tehnică, este o chestiune a unui Parlament, a unor oameni care știu despre ce e vorba. E o chestiune a elitei. În marile societăți nu mai există alegerea președintelui așa la îndemâna unui popor, ci la îndemâna Parlamentului. La noi e semi-prezidențial”.
Viorel Roman (Duplicitatea moldo-valahă, 2012): "Este normal ca greco-ortodocşii după cinci sute de ani de cea mai coruptă şi stupidă administraţie din lume, cea turco-fanariotă, nu au cum avea un stat compatibil cu Europa occidentală. Promovarea prim-miniştrilor evrei Roman şi Ungureanu sau a ţiganilor romi Iliescu, Năstase, Vanghelie, plus clanurile lor Butoane, Vişinel, Cămătaru, Fane Spoitoru nu pot ascunde faptul că nu ei sunt de vină că statul şi societatea moldo-valaha sunt în derivă. Folosindu-se de invazia de ţigani spre vest, statul întregeşte acuma „Casa lui Ceauşescu” cu cea a „Mânuirii Neamului”, modelul de urmat al moldo-valahilor, nu a românilor. Vor reuşi valahii să marginalizeze modelul Şcolii Ardeleane orientat spre Roma? Cei care n-au cunoscut niciodată o politică raţională, sunt numai individual competitivi în Europa, asta pentru că preşedinţii moldo-valahi: Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu... se pregăteşte Antonescu, secondaţi de fideli lor Patriarhi, Teoctist şi Daniel, sunt în lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei constantinopolitane şi moscovite, după o expresie interbelică. Când va trece Carpaţii Biserica Unită ? Când aderă romanii la UE ?"
Zoe Petre, 2012: "Am preferat votul pe liste fiindcă am considerat întotdeauna că partidele de la noi nu au forţa şi identitatea necesară pentru un alt tip de sistem electoral. Dar, unul dintre argumente pro-uninominal, explicate de Victor Ponta de la tribuna Parlamentului, mi-a trezit interesul: anume că un astfel de vot nu permite intrarea formaţiunilor anti-sistem în Parlament. Sau, oricum, aceste puterea acestor partide nu devine mare. În contextul în care Europa se află într-o stare de nedumerire, ideea ca noi să ne pricopsim cu un Parlament plin de dani diaconeşti, mă înspăimântă. Totodată, îmi repugnă total posibilitatea unei guvernări PDL-Dan Diaconescu, după alegeri. Ar fi o catastrofă. Dacă se vrea prevenirea a aşa ceva, prin uninominalul pur, este foarte bine".
No comments:
Post a Comment