Dreapta Unită

via Prioritate de Dreapta

Purceaua-i moartă, nu-i mai luați pulsul! Am epuizat o generație de politicieni, din care nu mai iese nimic, oricît i-ai stoarce. E timpul să mergem mai departe. Pînă acum, așa cum scria și Dragoș Paul Aligică, bilanțul e pozitiv, avem pentru ce ne felicita. Și nu avem niciun motiv să renunțăm la a căuta următoarea generație de lideri și de politicieni.
Madame Blogary: Politicianul de a doua generație versus Felix și Kremlin

Reformiștii români nu fac decât să se autoamăgească și să-și pună singuri piedici refuzând să accepte realitatea și implicațiile ei. Cu cât înțeleg mai repede că naivitatea interpretărilor lor privind natura istoriei recente și a actualei stări de fapt, cu atât mai bine. Dacă vor analiza corect ce s-a întâmplat în ultimii ani, vor înțelege cu claritate matematică de ce se poate și cum se poate, atunci când se poate. Vor înțelege operațional care sunt limitele și care e potențialul situației în care se află. Și mai ales, de ce trebuie să fie mândri de reușita lor recentă învățând din lecțiile ei, mai ales din greșelile acestei experiențe.
Dragoș-Paul Aligică: Unde greșesc reformiștii români cel mai tare. Și ce ar fi de făcut

Dacă e să se ridice, Dreapta Unită (din România) trebuie să aibă un singur "far călăuzitor": interesul național și nimic altceva. Nu indicății de la Bruxel. Nu instructori de la Fundația Adenauer sau Fundația Seidel care să-i instruiască propagandiștii și cadrele de tineret. Nu ungureni cu stagii Soros, nu simulanți gen Hăhăilă, care la câțiva ani după "au venit să-și ia tainul" trec la "Statele Unite ale Europei". Sarkozy a pierdut alegerile și fiindcă nu a vrut o convergență cu Front National (dreapta naționalistă). Politica de dreapta nu poate avea ca aliat corectitudinea politică eurosocialistă. Cât timp va trece până ce acest adevăr simplu va fi asimilat ?