Postare preluata de pe blogul Prioritate de dreapta
Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXVI)
25 iulie 1940, Walther Funk: noua ordine economica in Europa
Razboiul este finantat prin munca deoarece nu dam nici un ban care nu este muncit. Schimburile de forta de munca pe care Reichul il pune in aplicare si pe care banca centrala il deconteaza sunt baza banilor. Dar aceste schimburi de forta de munca sunt de o valoare stabila deoarece preturile si salariile sunt stabile, indiferent desigur de cazurile in care preturile mai mari sau salariile mai mari trebuie recunoscute ca fiind indreptatite si necesare din anumite evenimente. Acolo unde sunt disponibile servicii de nivel mai inalt, se platesc si salarii mai mari. De aceea este lipsita de obiect si intrebarea cat de departe vrem sa consolidam creditele pe termen lung. In momentul de fata, in Germania indatorarea este de asa natura ca nu poate sa dea nastere la indoieli, in special pentru ca s-a reusit ca dobanzile pentru creditele Reichului sa fie diminuate in razboi si bugetul national este in ordine.
Si acum la sfarsit ultima intrebare: cum va fi transformata economia de razboi in economie de pace? Aceasta conversie este determinata de o criza economica? Raspunsul este clar si simplu.
Pentru ca am condus economia inainte de razboi si in razboi pe scara larga in functie de necesitatile statului si pentru ca si dupa razboi vor fi de rezolvat sarcini complicate pentru publicul general, conversia la economia de pace nu va determina dificultati mari pentru ca nu va aparea dintr-o data si intermitent un necesar mare de bani si credit, in special stocurile care trebuie reinnoite pot fi puse la dispozitie numai treptat. In afara de aceasta vom directiona circuitul de bani si credite si dupa razboi in acele productii care sunt mai necesare si mai importante pentru noi. O ierarhie a sarcinilor si comenzilor se va mentine si dupa razboi.
In rezumat trebuie sa se spuna urmatoarele:
Prin incheierea acordului economic pe termen lung cu statele europene trebuie sa se ajunga la aceea ca economiile nationale europene trebuie sa se adapteze in planificarile de productie pe termen lung la piata germana, adica la o piata de desfacere sigura pe perioada de ani intregi. Astfel va fi posibil sa se sporeasca productia si sa se adopte noi productii. Pe de alta parte vor exista atunci si pentru produsele germane posibilitati mai bune de desfacere pe pietele europene.
Prin crearea de conditii de curs stabile trebuie sa se asigure un sistem de plata care sa functioneze fara dificultati pentru desfasurarea comertului de marfuri intre statele individuale. Aici se poate face in momentul de fata legatura cu acordurile existente de compensare, care trebuie configurate de asa natura incat – pe baza cursurilor stabile – sa poata sa administreze un volum de marfuri marit.
Prin schimbul de experienta in domeniul agriculturii si industriei trebuie sa se atinga o productie mare de alimente si materiale brute si sa se determine o diviziune rationala economica a muncii in Europa. Prin utilizarea intentionata a fortelor economice existente in Europa trebuie sa se sporeasca standardul de viata al popoarelor europene si siguranta lor vizavi de oarece blocade posibile din afara Europei.
Trebuie sa fie provocata o intarire a sentimentului comunitar economic printre popoarele europene prin conlucrare in toate domeniile politicii economice (moneda, credit, productie, comert etc.). Solidaritatea economica a statelor europene trebuie sa inlesneasca o reprezentare mai buna a intereselor economice europene fata de alte grupuri economice in economia mondiala. Aceasta Europa unita nu va lasa sa i se impuna de catre nici o entitate din afara Europei conditii de tip politic si economic. Aceasta va face comert pe baza egalei indreptatiri in orice moment cu alti parteneri, putandu-se insa pune in balanta intreaga greutate economica a continentului.
Economia de pace ce va fi trebuie sa garanteze spatiului Germaniei Mari un maximum de siguranta economica si poporului german un maxim de consum de bunuri pentru sporirea bunastarii poporului. Catre acest scop trebuie sa se orienteze economia europeana. Dezvoltarea se va produce in etape si va fi si diferita pentru tarile individuale; aceasta este astazi grevata inca de numerosi factori de nesiguranta pentru ca – sa nu uitam aceasta – ne gasim inca in razboi!
Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXVII)
Fata economica a noii Europe, de Walther Funk, Ministrul economiei Reichului si Presedinte al Deutsche Reichsbank
Popoarele Europei se afla astazi la rascruce. Problemele care impun gasirea unei solutii in acest razboi au – si asta se poate spune prea bine fara exagerare – o insemnatate seculara.
Ce sens ar putea sa aiba marea varsare de sange pe care fortele europene gata de constructie sunt gata sa o faca impreuna cu puterea concentrata a Marelui Reich German, daca nu acela de a face un teren de constructie sigur pentru o ordine sociala a vietii in Europa! Din luptele pe front pentru noi toti, politicieni, economisti, oameni de stiinta reiese chemarea si avertismentul de a pregati chiar din mijlocul razboiului cu toate puterile marea opera de pace a viitorului.
Adevarata si falsa libertate economica
Pentru rezuma tema intr-o fraza cuprinzatoare, as dori sa spun: fata economica a noii Europe, asa cum se forjeaza aceasta in focul acestui razboi mondial, va avea doua caracteristici esentiale: munca in comunitate si libertate economica, desigur nu acea libertate economica intruchipata de capitalism si care isi gaseste sfarsitul in legatura ciudata intre plutocratie si bolsevism. Idealul de libertate al economiei liberal-capitaliste le-a aparut candva popoarelor Europei ca o mare promisiune. Astazi se scufunda in mizerie, sange si ruine.
Ce nu a promis ideea liberala de libertate? Conform teoriei economice liberale, viata economica se desfasoara cel mai complet, daca indivizii activi economic isi urmeaza nestaviliti interesul propriu. Statul poate sa lase dezvoltarea armonioasa a economiei populare pe seama concurentei libere, prin care interesul propriu al fiecaruia trebuie sa fie de folos in cele din urma comunitatii.
In ceea ce priveste schimbul international de marfuri, au existat asteptari ca pe fondul comertului total liber fiecare tara sa isi produca acele marfuri care sa poata fi produse cel mai bine conform conditiilor ei naturale de productie. Fiecare natiune putea conform teoriei sa achizitioneze pe piata libera de unde era mai ieftin, in vreme ce ea insasi avea capacitatea de a-si desface produsele, pe care le producea cu cele mai mici costuri posibile in virtutea conditiilor naturale, cu cel mai mare folos. Consumatorii puteau in mod teoretic sa se aprovizioneze in cel mai indestulator mod cu bunuri pe care le introduc pe piata intreprinzatorii fara oprelisti, muncitorii puteau sa isi gaseasca loc de munca acolo unde gaseau cel mai mare salariu. Starea vizata a asa numitei armonii sociale parea sa fie atinsa in cel mai sigur mod pe aceasta cale. Pana aici teoria!
Cum a aratat practica, insa? Populatia Europei s-a multiplicat in secolul 19, asadar in epoca de inflorire a liberalismului de la 180 la 450 de milioane de indivizi; si acesti oameni au putut fi mai bine imbracati, mai bine hraniti si aprovizionati cu mai multe bunuri culturale ca anterior. In aceasta a avut o contributie decisiva masina care pe atunci a intrat in marsul victoriei. Oricum, liberalismul poate sa isi atribuie meritul, in virtutea postulatului sau de tendinta de castig nelimitata, de a fi impins inainte extraordinar de mult progresul tehnic. Se poate declara in continuare pe buna dreptate ca modul de actiune liberal-capitalist s-a dovedit timp de decenii – practic pana la primul razboi mondial – in ciuda unor defecte din ce in ce mai evidente ca fiind viabile. Comertul liber nu s-a practicat de fapt fara bariere, dar acordurile vamale pentru natiunile cele mai favorizate abia impiedica schimbul de bunuri. Circulatia banilor si capitalului nu a cunoscut bariere, iar liberei circulatii a fortei de munca nu i-au fost impuse limitari semnificative. Standardul aur international, manipulat aproape neobservat de catre Anglia, a inlesnit operatii de plata fara probleme. Aurul a urmat declinul dobanzilor, iar marfa a cel al preturilor. Atata vreme cat toti partenerii comerciali au dorit sa respecte regulile de joc complicate ale acestui sistem, a parut ca intreaga armonie economica este de fapt deplina.
Insa daca ne reamintim astazi privind in urma conditiile economice de dinainte de primul razboi mondial, ne apare aceasta pretinsa armonie, luata in ansamblu, ca nimic altceva decat o libertate de miscare suficienta a acelor forte care conform naturii lor se indreptau una impotriva celeilalte. Desigur, posibilitatile de extindere complet nelimitate care existau in acel moment in toate formele au impiedicat o ciocnire a fortelor.
VA URMA
http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-xxvii
>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, II, III-IV, V, VI-VII, VIII-IX, X-XI, XII-XIII, XIV-XV, XVI-XVII, XVIII-XIX, XX-XXI, XXII-XXIII, XXIV-XXV, XXVI-XXVII, XXVIII-XXIX, XXX-XXXI
Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXVI)
25 iulie 1940, Walther Funk: noua ordine economica in Europa
Razboiul este finantat prin munca deoarece nu dam nici un ban care nu este muncit. Schimburile de forta de munca pe care Reichul il pune in aplicare si pe care banca centrala il deconteaza sunt baza banilor. Dar aceste schimburi de forta de munca sunt de o valoare stabila deoarece preturile si salariile sunt stabile, indiferent desigur de cazurile in care preturile mai mari sau salariile mai mari trebuie recunoscute ca fiind indreptatite si necesare din anumite evenimente. Acolo unde sunt disponibile servicii de nivel mai inalt, se platesc si salarii mai mari. De aceea este lipsita de obiect si intrebarea cat de departe vrem sa consolidam creditele pe termen lung. In momentul de fata, in Germania indatorarea este de asa natura ca nu poate sa dea nastere la indoieli, in special pentru ca s-a reusit ca dobanzile pentru creditele Reichului sa fie diminuate in razboi si bugetul national este in ordine.
Si acum la sfarsit ultima intrebare: cum va fi transformata economia de razboi in economie de pace? Aceasta conversie este determinata de o criza economica? Raspunsul este clar si simplu.
Pentru ca am condus economia inainte de razboi si in razboi pe scara larga in functie de necesitatile statului si pentru ca si dupa razboi vor fi de rezolvat sarcini complicate pentru publicul general, conversia la economia de pace nu va determina dificultati mari pentru ca nu va aparea dintr-o data si intermitent un necesar mare de bani si credit, in special stocurile care trebuie reinnoite pot fi puse la dispozitie numai treptat. In afara de aceasta vom directiona circuitul de bani si credite si dupa razboi in acele productii care sunt mai necesare si mai importante pentru noi. O ierarhie a sarcinilor si comenzilor se va mentine si dupa razboi.
In rezumat trebuie sa se spuna urmatoarele:
Prin incheierea acordului economic pe termen lung cu statele europene trebuie sa se ajunga la aceea ca economiile nationale europene trebuie sa se adapteze in planificarile de productie pe termen lung la piata germana, adica la o piata de desfacere sigura pe perioada de ani intregi. Astfel va fi posibil sa se sporeasca productia si sa se adopte noi productii. Pe de alta parte vor exista atunci si pentru produsele germane posibilitati mai bune de desfacere pe pietele europene.
Prin crearea de conditii de curs stabile trebuie sa se asigure un sistem de plata care sa functioneze fara dificultati pentru desfasurarea comertului de marfuri intre statele individuale. Aici se poate face in momentul de fata legatura cu acordurile existente de compensare, care trebuie configurate de asa natura incat – pe baza cursurilor stabile – sa poata sa administreze un volum de marfuri marit.
Prin schimbul de experienta in domeniul agriculturii si industriei trebuie sa se atinga o productie mare de alimente si materiale brute si sa se determine o diviziune rationala economica a muncii in Europa. Prin utilizarea intentionata a fortelor economice existente in Europa trebuie sa se sporeasca standardul de viata al popoarelor europene si siguranta lor vizavi de oarece blocade posibile din afara Europei.
Trebuie sa fie provocata o intarire a sentimentului comunitar economic printre popoarele europene prin conlucrare in toate domeniile politicii economice (moneda, credit, productie, comert etc.). Solidaritatea economica a statelor europene trebuie sa inlesneasca o reprezentare mai buna a intereselor economice europene fata de alte grupuri economice in economia mondiala. Aceasta Europa unita nu va lasa sa i se impuna de catre nici o entitate din afara Europei conditii de tip politic si economic. Aceasta va face comert pe baza egalei indreptatiri in orice moment cu alti parteneri, putandu-se insa pune in balanta intreaga greutate economica a continentului.
Economia de pace ce va fi trebuie sa garanteze spatiului Germaniei Mari un maximum de siguranta economica si poporului german un maxim de consum de bunuri pentru sporirea bunastarii poporului. Catre acest scop trebuie sa se orienteze economia europeana. Dezvoltarea se va produce in etape si va fi si diferita pentru tarile individuale; aceasta este astazi grevata inca de numerosi factori de nesiguranta pentru ca – sa nu uitam aceasta – ne gasim inca in razboi!
Statele Unite ale Europei, o inventie a lui Hitler (XXVII)
Fata economica a noii Europe, de Walther Funk, Ministrul economiei Reichului si Presedinte al Deutsche Reichsbank
Popoarele Europei se afla astazi la rascruce. Problemele care impun gasirea unei solutii in acest razboi au – si asta se poate spune prea bine fara exagerare – o insemnatate seculara.
Ce sens ar putea sa aiba marea varsare de sange pe care fortele europene gata de constructie sunt gata sa o faca impreuna cu puterea concentrata a Marelui Reich German, daca nu acela de a face un teren de constructie sigur pentru o ordine sociala a vietii in Europa! Din luptele pe front pentru noi toti, politicieni, economisti, oameni de stiinta reiese chemarea si avertismentul de a pregati chiar din mijlocul razboiului cu toate puterile marea opera de pace a viitorului.
Adevarata si falsa libertate economica
Pentru rezuma tema intr-o fraza cuprinzatoare, as dori sa spun: fata economica a noii Europe, asa cum se forjeaza aceasta in focul acestui razboi mondial, va avea doua caracteristici esentiale: munca in comunitate si libertate economica, desigur nu acea libertate economica intruchipata de capitalism si care isi gaseste sfarsitul in legatura ciudata intre plutocratie si bolsevism. Idealul de libertate al economiei liberal-capitaliste le-a aparut candva popoarelor Europei ca o mare promisiune. Astazi se scufunda in mizerie, sange si ruine.
Ce nu a promis ideea liberala de libertate? Conform teoriei economice liberale, viata economica se desfasoara cel mai complet, daca indivizii activi economic isi urmeaza nestaviliti interesul propriu. Statul poate sa lase dezvoltarea armonioasa a economiei populare pe seama concurentei libere, prin care interesul propriu al fiecaruia trebuie sa fie de folos in cele din urma comunitatii.
In ceea ce priveste schimbul international de marfuri, au existat asteptari ca pe fondul comertului total liber fiecare tara sa isi produca acele marfuri care sa poata fi produse cel mai bine conform conditiilor ei naturale de productie. Fiecare natiune putea conform teoriei sa achizitioneze pe piata libera de unde era mai ieftin, in vreme ce ea insasi avea capacitatea de a-si desface produsele, pe care le producea cu cele mai mici costuri posibile in virtutea conditiilor naturale, cu cel mai mare folos. Consumatorii puteau in mod teoretic sa se aprovizioneze in cel mai indestulator mod cu bunuri pe care le introduc pe piata intreprinzatorii fara oprelisti, muncitorii puteau sa isi gaseasca loc de munca acolo unde gaseau cel mai mare salariu. Starea vizata a asa numitei armonii sociale parea sa fie atinsa in cel mai sigur mod pe aceasta cale. Pana aici teoria!
Cum a aratat practica, insa? Populatia Europei s-a multiplicat in secolul 19, asadar in epoca de inflorire a liberalismului de la 180 la 450 de milioane de indivizi; si acesti oameni au putut fi mai bine imbracati, mai bine hraniti si aprovizionati cu mai multe bunuri culturale ca anterior. In aceasta a avut o contributie decisiva masina care pe atunci a intrat in marsul victoriei. Oricum, liberalismul poate sa isi atribuie meritul, in virtutea postulatului sau de tendinta de castig nelimitata, de a fi impins inainte extraordinar de mult progresul tehnic. Se poate declara in continuare pe buna dreptate ca modul de actiune liberal-capitalist s-a dovedit timp de decenii – practic pana la primul razboi mondial – in ciuda unor defecte din ce in ce mai evidente ca fiind viabile. Comertul liber nu s-a practicat de fapt fara bariere, dar acordurile vamale pentru natiunile cele mai favorizate abia impiedica schimbul de bunuri. Circulatia banilor si capitalului nu a cunoscut bariere, iar liberei circulatii a fortei de munca nu i-au fost impuse limitari semnificative. Standardul aur international, manipulat aproape neobservat de catre Anglia, a inlesnit operatii de plata fara probleme. Aurul a urmat declinul dobanzilor, iar marfa a cel al preturilor. Atata vreme cat toti partenerii comerciali au dorit sa respecte regulile de joc complicate ale acestui sistem, a parut ca intreaga armonie economica este de fapt deplina.
Insa daca ne reamintim astazi privind in urma conditiile economice de dinainte de primul razboi mondial, ne apare aceasta pretinsa armonie, luata in ansamblu, ca nimic altceva decat o libertate de miscare suficienta a acelor forte care conform naturii lor se indreptau una impotriva celeilalte. Desigur, posibilitatile de extindere complet nelimitate care existau in acel moment in toate formele au impiedicat o ciocnire a fortelor.
VA URMA
http://www.corectnews.com/politics/statele-unite-ale-europei-o-inventie-lui-hitler-xxvii
>> Radu Golban: Statele Unite ale Europei, o invenţie a lui Hitler ( I, II, III-IV, V, VI-VII, VIII-IX, X-XI, XII-XIII, XIV-XV, XVI-XVII, XVIII-XIX, XX-XXI, XXII-XXIII, XXIV-XXV, XXVI-XXVII, XXVIII-XXIX, XXX-XXXI
No comments:
Post a Comment