Monday, June 17, 2013

Discursul lui Geert Wilders de la Los Angeles (9 iunie 2013)

Prioritate de Dreapta



Reînvierea mândriei naționale și viitorul Europei

 
Dragi prieteni, vă mulțumesc pentru invitația la Los Angeles. Îmi place întotdeauna să vin în Statele Unite. Există multe lucruri pentru care îi admir pe americani. Unul dintre ele este că nu se rușinează să fie patrioţi.

American Freedom Association mi-a cerut să vă vorbesc despre viitorul Europei.

Europa este într-o stare groaznică. Puțin câte puțin, statele europene îşi pierd suveranitatea lor națională. Economia este pe butuci. Imigranții islamiști fac dezordini violente și terorizează mulți localnici. Și când oamenilor li se taie gâtul în stradă, în timp ce ucigașii strigă "Allahu Akbar", autoritățile se complac menajând ucigașii și declarând că Islamul nu are nimic de-a face cu asta.

Europenii simt că îndepărtarea dintre ei şi cei care îi conduc este în creștere. Mulți nu se mai simt reprezentați de politicienii lor. Există o deconectare completă între cei care guvernează cu adevărat Europa și oamenii care trăiesc în ea.

Vina o poartă într-o mare măsură Uniunea Europeană și conducerea slabă din țările europene, care a delegat suveranitatea națională. UE nu poate fi comparată cu Statele Unite. Europa este un continent cu multe națiuni diferite, care au propriile lor identități, tradiții și limbi. Uniunea Europeană este o organizație supranațională, dar liderii săi caută să o transforme într-un stat. În acest scop, ei distrug bogăția, identitatea și libertățile statelor naționale din Europa.

Înainte de a intra în subiect mai bine, să ne aruncăm o privire mai atentă la marea greșeală pe care a făcut-o Europa.

După al doilea război mondial, liderii europeni au crezut, în mod eronat, că patriotismul a fost cauza războiului.

Peste tot în Europa, nu doar în Germania, ci peste tot, au pus semnul egal între apărarea identității naționale şi extremism.

Politicienii au spus electoratului că statul-națiune a fost periculos.

Pe acoperișurile parlamentelor și clădirilor oficiale din Europa, au arborat drapelul UE alături de drapelul național, ca și cum națiunea nu este altceva decât o provincie a unui imperiu pan-european.

Pe numerele de înmatriculare ale mașinilor din Europa au pus steagul UE, în loc de steagul național, forțând oamenii să circule cu semnul robiei lor.

Ei au dat deoparte interesele lor naționale, pentru obiectivul așa-numitei europenizări.

Astfel de politici nu ar fi fost posibile fără ca elita conducătoare să nu fi aderat la ideologia relativismului cultural și moral. Patriotismul, care este o virtute, a ajuns să fie văzut ca un viciu.

Astăzi, cetățenii Europei culeg roadele amare ale acestei aroganțe, ale acestui refuz de a sprijini vechile națiuni ale Europei, mamele democrației moderne, apărătorii libertății noastre.

UE înseamnă tot ceea ce este greșit în Europa.
Este un uriaş monstru transnațional nedemocratic.
Emite legislație pătrunsă de relativismul cultural.
Se amestecă în viața de zi cu zi a milioane de oameni.
A deschis granițele Europei imigrației necontrolate, în masă, cea mai mare parte din țările islamice. Și a luat parlamentelor din Europa o mare din puterile lor legislative.

Uniunea Europeană a adus politici one-size-fits-none [uniformizatoare în mod forţat] care au dus la dezastru economic. Au dus la tensiuni în creștere între națiunile Europei. La pierderea democrației și libertăţii. Pentru că premisa pe care a fost construită a fost falsă.

Robert Schuman, unul dintre părinții fondatori ai UE, a declarat că obiectivul UE a fost - citez - "să facă războiul nu numai de neconceput, ci practic imposibil" - am încheiat citatul. Dar ideea că în trecut, Germania, Franța, Marea Britanie și alte națiuni au mers la război deoarece acestea erau națiuni suverane, este pur și simplu ridicolă.

Așa cum i-am spus publicului meu, ori de câte ori și oriunde vorbesc în Germania, nu a fost patriotismul german cel care a început cel de-al doilea război mondial, a fost ideologia totalitară vicioasă a lui Hitler, nazismul.

Nu a fost patriotismul german cel care a cauzat Holocaustului. Patrioții germani, cum ar fi Contele Stauffenberg, a luptat împotriva lui Hitler. "Fie ca lumea să vadă că nu toți germanii sunt ca Hitler, că nu toţi germanii sunt naziști", a scris în jurnalul său în seara de dinaintea zilei în care uneltele lui Hitler l-au executat.

De asemenea, nu a fost patriotismul rus cel care a trimis oamenii la Gulag, a fost ideologia totalitară vicioasă a comunismului sovietic. Ruşii patrioți, cum ar fi Alexander Soljenițîn, s-au ridicat împotriva sovieticilor.

Cu toate acestea, susținătorii UE pretind în continuare că fără UE, germanii, francezii, englezii, olandezii și celelalte națiuni ale Europei ar merge la război din nou. Uniunii Europene chiar i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace, pentru realizarea de a fi păstrat pacea în Europa - o realizare care după mine este mai degrabă una a NATO, decât a UE.

Prieteni, nimeni nu știe asta mai bine decât patrioții americani, aşa cum sunteţi voi: patrioții adevărați sunt mereu democrați. Pentru că patrioții adevărați îşi iubesc poporul și țara lor. Nu vreţi ca națiunea voastră să fie invadată de alte țări. Dar nici nu vreţi o ideologie totalitară, cum ar fi comunismul sau nazismul sau Islamul, care să vă fure identitatea şi să vă înrobească.

Patrioții doresc ca țara lor să fie liberă. Oamenilor le pasă doar de libertatea țării lor, dacă ţin la ea cel mai mult. De aceea, unul dintre eroii mei, Ronald Reagan, a spus în al său Farewell Address [discursul de rămas-bun, la plecarea din funcţie] că trebuie să-i învăţăm pe copiii noștri ce este țara noastră, ce reprezintă, ce reprezintă în lunga istorie a lumii. Reagan a spus că americanii au nevoie - citez - "de o dragoste de țară și de o apreciere a instituțiilor sale" - am încheiat citatul.

Patriotismul nu este o ideologie totalitară vizând dominaţia mondială; este dragostea cuiva pentru țara sa și pentru propria sa identitate - și, ca atare, este cea mai puternică forță împotriva ideologiilor totalitare care au drept scop dominaţia mondială. Iubiţi-vă țara, apreciaţi-i instituțiile sale naționale. Atâta timp cât faceţi acest lucru, țara voastră va rămâne the land of the free [tărâmul celor liberi]. Dar, dacă nu veţi reuși să faceţi acest lucru, vă veţi pierde libertățile voastre. Aceasta este lecția pe care noi, europenii, am învăţat-o din greşeli, după ultimele șase decenii de experienţă a transnaţionalismului UE.

Și cel mai rău lucru, prieteni, cel mai rău lucru este că am fi putut și ar fi trebuit să o fi știut mai bine.

În ultima sa carte, Statecraft [Guvernarea], Margaret Thatcher a scris - citez: "Că un astfel de proiect inutil și irațional, precum construirea unui superstat european să fi fost vreodată pornit, va părea în anii următori, probabil, cea mai mare prostie a epocii moderne." - am încheiat citatul.

Prieteni, permiteți-mi să vă spun despre consecințele groaznice ale acestei nebunii.
Europenii au pus la cale construirea unui turn Babel politic.

În 1957, șase naţiuni europene, inclusiv a mea, Țările de Jos, au semnat Tratatul de la Roma. Ele s-au angajat la formarea unei - citez din preambulul Tratatului - "uniuni tot mai strânse între popoarele Europei" - am încheiat citatul.

De la cele iniţial șase, statele-membre ale Uniunii Europene au ajuns azi la 27 de națiuni. Națiuni diferite, precum Finlanda și Portugalia, Irlanda și Bulgaria, cu ale lor complet diferite limbi, culturi, tradiții, obiceiuri și mentalități, au fost forțate de către liderii lor politici să adopte aceleași politici economice, fiscale, sociale, de securitate, și politici externe.

Aceste politici sunt elaborate de către enorma şi în continuă expansiune birocrație a așa-numitei Comisii Europene de la Bruxelles. Aceasta emite legi - așa-numitele "directive" - ​​pe care statele-membre sunt obligate să le transpună în legislația lor națională.
Ca parlamentar național din Țările de Jos, am experiența de zi cu zi despre cât de puțin mai avem de spus despre soarta noastră. Se vrea de la noi doar să parafăm legislația făcut în spatele ușilor închise de la Bruxelles.

Atât Consiliul de Miniștri al UE cât și Comisia Europeană negociază în secret, și apoi ies să anunțe acordul lor și să-l prezinte. Acesta este modul în care funcționează sistemul. Și nu avem voie să punem întrebări.

Cei care îndrăznesc să gândească altfel sunt etichetaţi drept dușmanii integrării europene. Sunt așa-numiţii eurofobi.
Fostul disident sovietic Vladimir Bukovski numeşte UE "noul URSS", din cauza asemănărilor izbitoare cu fosta Uniune Sovietică. El compară Comisia Europeană cu fostului Birou Politic sovietic și Bruxellesul cu Moscova de dinainte de căderea Cortinei de Fier.

În urmă cu două săptămâni, m-am dus la Praga și m-am întâlnit cu Václav Klaus, fostul președinte al Republicii Cehe. Președintele Klaus vorbește despre europeism ca despre una dintre ideologiile noi și periculoase care au înlocuit socialismul.

În cei zece ani de mandat, președintele Klaus a refuzat să arboreze steagul UE pe palatul prezidențial ceh. El subliniază faptul că UE este - citez - "bazată pe guvernul mare și paternalist, pe reglementarea extinsă a comportamentului uman și pe redistribuirea veniturilor la scară largă. Înalţă guvernele la un nivel la care nu există nicio responsabilitate democratică, iar deciziile sunt luate de către birocrați numiți de către politicieni, nu aleși de către cetățeni în alegeri libere" - am încheiat citatul.

Supranaționalismul UE a adus naţiunile, odată prospere, suverane și liber, la mizeria economică a Europei, la o pierdere a identității naționale, la dispariția libertăţii și independenței.

17 din cele 27 de state membre ale UE au fost chiar atât de stupide încât să-şi abandoneze moneda lor națională. Prin adoptarea euro, moneda comună UE, s-au alăturat așa-numitei zone euro.

Monede puternice și solide, care au fost mândria națiunilor lor, cum ar fi guldenul olandez și marca germană, au fost sacrificate pe altarul unificării europene. Cancelarul german de atunci, Helmut Kohl, a "vândut" acest proiect pentru poporul său drept - citez - "o chestiune de război sau pace" - am încheiat citatul. Moneda euro a fost prezentată ca - citez din nou - "un înger al păcii".

Dar ce ne-a adus acest înger ?

Toate țările care au aderat la moneda euro şi-au pierdut puterea de a-şi adapta moneda la nevoile lor economice proprii. Ei şi-au distrus economiile și şi-au condamnat poporul la sărăcie în creştere și la șomaj.

Toate au suferit, drept consecință. Toate trebuie să împartă povara cu alte țări, chiar dacă acestea din urmă suferă de pe urma unor politici auto-provocate, corupție sau fraudă, ca în Grecia.

Anul trecut, partidul meu, Partidul Olandez pentru Libertate [PVV], a comandat un studiu unui renumit birou independent britanic, Lombard Street Research, privind costul suportat de Țările de Jos, de la adoptarea monedei euro până în prezent.

Studiul a constatat că, din momentul în care olandezii au introdus moneda euro, creșterea cheltuielilor de consum nu mai ţine pasul cu creșterea PIB-ului, așa cum a făcut-o înainte de aderarea la moneda euro, și cum încă se întâmplă în toate țările care s-au ținut departe de zona euro. Costul a fost o scădere mare a cheltuielilor de consum.

Studiul a aratat că pentru Olanda ar costa miliarde susținerea monedei euro. Zona euro este o imensă zonă de transfer, prin care contribuabilii din țara noastră sunt obligați să subvenționeze alte țări. Impozitele mari ne-au împins pe noi, Țările de Jos, în recesiune economică. Rata șomajului a crescut la peste 8% - cea mai mare din ultimele decenii.

Iar țările care primesc bani din impozitele noastre nu au nicio șansă de recuperare. Ele nu au nicio șansă de creștere economică într-o uniune monetară în care moneda este prea puternică pentru ele. Milioane de oameni își pierd locurile de muncă, în consecință. Țări precum Spania sunt sortite să aibă cifra șomajului la aproape 30%, în prezent.

Țările UE şi-au pierdut, de asemenea, suveranitatea asupra propriilor bugete naționale. Comisia Europeană - nu guvernul nostru național - decide cât de mari pot să fie deficitele și datoriile naționale. Le impune măsuri de austeritate. Dar, în același timp, le cere sume tot mai mari pentru a fi transferate la Bruxelles sau pentru așa-numitele operațiuni de salvare pentru moneda euro și pentru a salva țări precum Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania și Cipru.

Luna trecută, UE a decis să-şi mărească bugetul. Țara mea și guvernul olandez s-au opus acestei decizii, dar am fost pur și simplu respinşi. Nu avem niciun drept de veto. Acum suntem obligați să plătim și mai mult la Bruxelles. În timp ce cheltuielile guvernamentale nu pot fi reduse prin tăierea sumelor cerute de UE, guvernul olandez a mărit impozitele în mod dramatic. Impactul a fost devastator. Impozitele mai mari au dus la venituri mai mici încasate de guvern și au dus la o contracție a economiei și la o creștere a șomajului.

Același fenomen poate fi văzut peste tot în Europa. Creșterea cheltuielilor și impozitelor, incapacitatea de a crea un mediu competitiv, reglementarea excesivă a economiei, birocratizarea sufocantă - toate acestea duc direct la colaps economic.

Dar este ceva încă şi mai rău. Statele-membre ale UE nu-şi mai pot controla propriile frontiere.

Politicile de imigrare sunt decise de către Comisia Europeană și de către relativiștii culturali în funcţie acolo. Actualul comisar european însărcinat cu supravegherea politicilor de imigrare este Cecilia Malmström, care era un fel de politician hippy de stânga, din Suedia. Imigrația din lumea a treia a transformat Suedia într-un coșmar, cu revolte frecvente ale imigranților din marile orașe suedeze, cum ar fi Stockholm şi Malmö.

Doamna Malmström forțează toate statele-membre ale UE să urmeze exemplul suedez.

Anul trecut, i-am scris o scrisoare. "Nici măcar un singur olandez nu v-a votat", i-am scris. "Nu știm cine sunteţi. Nu vrem să știm cine sunteţi, dar vă impuneţi ideile asupra poporului nostru. Suferim din cauza refuzului dumneavoastră absurd de a nu ne permite nici chiar cea mai mică restricție la politica noastră de imigrare. Nici măcar nu doriţi să se limiteze numărul de parteneri pe care cineva îi poate aduce în Țările de Jos ! Vă îndemnăm să vă încetaţi activitățile și să ne daţi înapoi suveranitatea noastră", am scris.

Inutil să spun că încă aștept un răspuns de la ea, în ciuda faptului că eu sunt un politician ales, responsabil în faţa alegătorilor, în timp ce ea nu este. De aceea, ea îşi poate permite să nu-i răspundă unui parlamentar.

Milioane de imigranți non-vestici inundă Europa, în principal persoane din state islamice. Pew Research Center a estimat numărul de musulmani din țările vest-europene la 18,2 milioane, în 2010. Se așteaptă ca acest număr să crească la aproape 30 de milioane până în 2030. Țările de Jos vor vedea populația islamică crescând de la 5,5 la aproape 8%, Marea Britanie la 5-8%, Suedia o va vedea chiar dublându-se, de la 5 la 10%, iar Franța va vedea o creştere de la peste 7 la peste 10%.

O catastrofă demografică este pe cale să se întâmple.

Pe parcursul ultimelor trei decenii, atât de mulți oameni înrădăcinaţi într-o cultură complet diferită de tradiția iudeo-creștină și umanistă a Europei au intrat în Europa, încât patrimoniul său, libertățile sale, prosperitatea și cultura sa sunt în pericol.

Semnele pot fi văzute de toată lumea.

Uitaţi-vă ce nume le dau copiilor lor. Mohammed este în prezent cel mai popular nume în rândul băieților nou-născuți, în mai multe orașe franceze, belgiene și olandeze. Mohammed este chiar cel mai popular nume în rândul tuturor nou-născuţilor din Anglia şi Ţara Galilor.

Uitaţi-vă la orașele din Europa. Vizitaţi Europa și veți vedea că ele au ajuns să semene cu Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Au devenit zone guvernate de legea islamică Sharia. Numai luna trecută, un ziar olandez a relatat că un cartier aflat la doar două mile de clădirea parlamentului nostru de la Haga este acum o zonă guvernată de Sharia.

Zone islamice mărginesc, de asemenea, sediul UE de la Bruxelles. Și la mai puţin de 10 mile de Westminster [parlamentul britanic], mama tuturor parlamentelor, unui soldat britanic i-a fost tăiat gâtul de către criminali islamişti.

Paris, capitala Franței, este înconjurată de suburbii în mare măsură islamice. Și așa sunt și alte orașe. Autoritățile franceze chiar au întocmit o listă cu 751 de așa-numite "zone urbane sensibile", în care este periculos să mergi, în special pentru francezii nativi. Acestea sunt teritoriile pierdute de Republica Franceză, chiar şi prin uimitorul număr de 5 milioane de persoane, sau 8 procente din totalul populației franceze, care locuiesc în ele.

Nici chiar soldații nu mai sunt în siguranță pe străzile Europei, cum au arătat-o recentele evenimente oribile din Marea Britanie și Franța. Dar nici evreii nu sunt. Antisemitismul a crescut, și continuă să crească odată cu creşterea imigraţiei islamic..

Într-adevăr, prieteni, după nazism și comunism, o altă ideologie totalitară ameninţă Europa: ideologia malefică numită Islam.

În Europa, vedem cum o societate, cu cât devine mai islamică - chiar și atunci când majoritatea musulmanilor sunt moderaţi - cu atât va fi mai puțin liberă și tolerantă.

Atrocități, similare cu recentul atentat cu bombă de la Boston, în care imigranți islamişti au masacrat spectatori nevinovați de la un maraton, apar și în Europa. În propria mea țară, acum câțiva ani, Theo van Gogh, un producător de film, critic al islamului, a fost măcelărit pe străzile din Amsterdam.

Astăzi, sute de locuitori islamişti tineri din țările noastre au plecat în Siria, să poarte jihadul acolo. Ei vor reveni ca jihadiști experimentați, instruiți în războiul de gherilă urbană. Dar, pe când America este încă în măsură să facă ceva, în timp ce vă puteți controla și închide granițele voastre, în timp ce Congresul poate vota o legislație care să protejeze cetățenii americani, noi, în Europa, au fost jefuiţi de această posibilitate de către Uniunea Europeană.

Și nu există nu doar amenințarea terorismului sau violenței, există, de asemenea, fenomenul jihadului non-violent. Creșterea Islamul înseamnă creșterea influenţei legii islamice Sharia în sistemele noastre judiciare. În Europa, avem tranzacţii Sharia, școli Sharia, bănci Sharia. In Marea Britanie, ei au chiar și instanțe oficiale de judecată Sharia.

Europa se islamizează treptat. Oamenii care critică Islamul, ca mine, sunt amenințaţi de Al-Qaeda și târâţi în ​​instanță de către grupuri islamiste și de stânga. Nu sunt doar eu, mai sunt jurnalistul Lars Hedegaard, autorul Salman Rushdie, caricaturistul Kurt Westergaard, şi mulţi alţii.

Noi criticăm Islamul și vom continua să o facem, pentru că este o ideologie periculoasă. Este intolerant, este violent. Și, cel mai rău dintre toate, nu poate fi reformat. Nu se poate, deoarece consideră Coranul ca fiind o carte scrisă direct de către Allah. Și nu poate, pentru că-i invită pe musulmani să-l urmeze pe [Profetul] Muhammad ca model pentru viața lor personală. Nu ar putea fi un model mai rău decât acest om, care a fost un dictator militar, un terorist, și un pedofil.

În timp ce majoritatea musulmanilor sunt oameni moderaţi, cei care cred că trebuie să urmeze exemplul lui Muhammad, nu sunt. Acesta este exact motivul pentru care o țară, cu cât devine mai islamică, cu atât mai neliberă și violentă va fi.

Europa trebuie să fie protejată împotriva acestei noi amenințări totalitare.
De aceea, spun: Destul cu imigranții din lumea islamică! Partidul meu vrea să închidă granițele noastre imigrației din țările islamice.

Și tot mai mulți oameni ne susțin.

Un sondaj de opinie, pe care l-am comandat acum zece zile, arată că 77% dintre olandezi nu văd Islamul ca pe o adăugire pozitivă [enrichment] pentru țara noastră, 68% spun că este mai mult decât suficient Islam în Olanda, deja. O majoritate a alegătorilor din toate partidele majore din țara mea - chiar și alegătorii partidelor de stânga - sunt de acord cu aceste două principii.

Sondajul a arătat, de asemenea, că 55% dintre olandezi doresc oprirea imigrației din țările islamice, 63% nu mai vor alte moschei, 72% văd o legătură între Islam și recentele atacuri teroriste din Boston, Londra și Paris, 72% doresc o interzicere constituțională alegii islamice Sharia.

Oamenii obișnuiți din Europa doresc trei lucruri.

În primul rând - Doresc ca politicienii lor să abordeze problema islamizării și cea a imigrației în masă. Ei doresc să-şi controleze propriile frontiere.

În al doilea rând - Vor restabilirea suveranităţii lor naționale. Ei nu doresc ca țările lor să devină provincii ale unui superstat pan-european.

În al treilea rând - Nu vor ca banii lor să fie utilizaţi pentru a se plăti pentru greșelile făcute în altă parte. Ei nu doresc o uniune de transfer în care trebuie să plătească taxe mai mari pentru a salva alte țări, ai căror lideri au fost fie corupţi fie incompetenţi.

Sondaj după sondaj de opinie arată că europenii obișnuiți nu doresc ca democrația lor să fie subminată. În luna aprilie, un sondaj pan-european a arătat că o majoritate clară a populației din statele majore ale UE nu mai are încredere în UE ca instituție. Chiar și în Germania, numărul a ajuns la aproape 60%.

În această săptămână un sondaj Gallup a arătat că, pentru prima dată în istorie, în Țările de Jos mai mulți oameni doresc să părăsească UE, decât cei care ar dori să rămână. Acum câțiva ani, aceasta era de neconceput.

Punctul-forte al Europei este diversitatea sa. Europa nu este o națiune, este un grup de națiuni, legate de o cultură iudeo-creștină și umanistă comună, dar cu diferite identități naționale.

În luna ianuarie, prim-ministrul britanic David Cameron a ținut un discurs în care a spus că UE trebuie să se schimbe.

El a vorbit despre "lipsa de responsabilitate democratică", "reglementarea excesivă", și despre tot ceea ce este greșit în UE. Și acolo sunt multe lucruri cu care sunt de acord, dar eu nu împărtășesc convingerea că natura UE poate fi schimbată. Domnul Cameron consideră că UE poate fi transformată - citez - "într-o Uniune Europeană mai flexibilă, mai adaptabilă și mai deschisă" - am încheiat citatul. Eu nu cred acest lucru. Dacă o organizație are ca scop explicit de a evolua înspre "o uniune tot mai strânsă", pur și simplu nu poate începe să se deplaseze în direcția opusă și să renunțe la competențele pe care le-a dobândit deja.

Putem vedea cum funcționează mecanismul în modul în care se ocupă UE de criza din zona euro. În loc să părăseasă calea distructivă pe care a urmat-o până acum, Bruxellesul utilizează această criză pentru a impune un control mai strict asupra statelor membre.

Uniunea Europeană pur și simplu nu poate fi democratizată, deoarece întreaga structură este construită pe o negare a democrației. Cum a subliniat președintele Klaus, nu poate exista democrație europeană, deoarece nu există demos european - nu există popor european. Nu poate fi decât diferite democrații europene - la plural ! - în diferite țări europene. Uniunea Europeană nu face altceva decât să distrugă aceste democrații diferite.

Și, prin urmare, poziția partidului meu este foarte clară. Optăm pentru o ieșire din Uniunea Europeană. Vrem Țările de Jos nu doar afară din zona euro, ci în afara UE cu totul - inclusiv din așa-numita zonă Schengen, grupul de 26 de țări europene care au abolit controalele la pașapoarte şi la imigrare la frontierele lor comune. Ne rezervăm dreptul de a reintroduce controalele aleatorii la frontieră.

Vrem să ne păstrăm independența. Vrem ordine la noi acasă ! Vrem să fim stăpâni în propria noastră casă ! Vrem să fim stăpâni asupra propriilor noastre frontiere. Vrem să fim stăpânii propriilor noştri bani. Partidul pentru Libertate vrea ca Olanda vrea să părăsească UE și să se alăture Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, EFTA [AELS].

Dar aici este vestea bună, prietenii mei. După cum am arătat deja, sprijinul public pentru UE este în scădere zi de zi.
De luni de zile, partidul meu a avut cea mai mare creştere în sondaje.

Și nu sunt singurul.

În Marea Britanie, UKIP, Partidul Independenței Regatului Unit, care vrea să scoată Marea Britanie din UE, a ajuns al doilea în alegeri parţiale și alegeri locale și la nivel de comitat, în ultimii doi ani. Adună un sfert din voturile exprimate. Și este în creștere.

În Franța, anul trecut, Marine Le Pen a marcat 18% în alegerile prezidențiale. L-a depășit acum pe președintele François Hollande. Ea se opune UE. Și popularitatea ei este în creştere.

În Germania, este considerată încă prea politic incorect respingerea UE. Cu toate acestea, un partid nou, Alternativa pentru Germania, vrea să scoată țara din zona euro. Și discursul său prinde.

În Italia, atât cel mai mare partid al ţării, Mișcarea Cinci Stele a lui Beppe Grillo, cât și Lega Nord, cel mai mare partid din Nord, doresc un referendum pentru întoarcere la liră, iar Lega Nord a numit UE un proiect eşuat.

În Portugalia, o carte care promovează renunțarea la moneda euro a devenit instantaneu un bestseller. O propunere care a fost tabu până de curând este acum discutată deschis, şeful Curţii Supreme de Justiţie venind personal în sprijinul ieşirii din zona euro.

Peste tot în Europa, sentimente anti-UE sunt în creștere. Peste tot în Europa există partide patriotice care reflectă reapariția mândriei naționale în țările lor, fie că este vorba de Olanda, Marea Britanie, Franța, Suedia, Finlanda, Danemarca, Austria, Italia, Flandra, Republica Cehă, Germania, și celelalte națiuni prinse în prezent în Uniunea Europeană.

Așa cum am spus, aici este vestea bună.

Europa ar putea fi pe punctul unei schimbări fundamentale în bine. Pare a fi în ajunul unui eveniment major și cu adevărat istoric. În Europa, a sosit momentul pentru o revoluție glorioasă, democratică și non-violentă, pentru a păstra libertățile noastre naționale și a restabili suveranitatea noastră.

Exact peste un an, cele 27 de state membre ale Uniunii Europene vor organiza alegeri pentru Parlamentul European.

Oamenii sunt în sfârșit gata, peste tot în Europa, să se revolte în cabina de vot.
Ei resping uniunea de transfer. Ei nu mai vor să plătească pentru statele corupte.
Ei resping experimentul supranațional al Uniunii Europene.
Ei sunt gata să voteze pentru o restaurare a suveranității naționale.
Ei sunt gata să-și apere propria identitate culturală.

Tot ce le trebuie este un lider politic decent, capabil să conducă naţiunile lor, sa le scoată din UE şi să le îndrepte către un viitor mai bun.
Primul președinte al Americii, George Washington, a arătat că atunci când se găsesc politicieni curajoși și democraţi la conducerea țării lor, aceştia pot pune bazele unui cadru democratic de durată, care garantează libertatea și prosperitatea pentru secolele ce au să vină.

Prieteni, partidul meu, în Țările de Jos, și alte partide din țări europene, se pregătesc pentru răsturnarea electorală de anul viitor.

Putem simți bătăile inimii unui Nou Patriotism în Europa.
Iarna este pe sfârşite.
Vine primăvara.
Primăvara europeană vine la noi.
Și ne pregătim pentru ea.
Suntem conștienți de misiunea noastră istorică.

De aceea, eu sunt deosebit de fericit să fiu azi, aici, în California. Deoarece marele inspirator al iminentei noastre revoluții democratice, este unul de-al vostru. Eroul vostru, eroul meu, Ronald Reagan ! - care, în discursul său prezidenţial de rămas-bun, a spus că realizarea de care el a fost cel mai mândru în întreaga sa președinție a fost "renașterea mândriei naționale". "Noul Patriotism", cum o numea el.

Alegerile europene de anul viitor oferă o oportunitate unică de eliberare pentru națiunile Europei.

Alegerile europene din primăvara anului viitor oferă o șansă unică de a se corecta eroarea fatală făcută de politicienii anteriori, care au dat banii contribuabililor lor și suveranitatea lor națională Bruxellesului și şi-au lăsat ţările lor să fie năpădite de imigrația în masă și de islamizare.

Ca politician european, sunt pe deplin conștient de datoria mea de a prinde această șansă. Alegerile europene viitoare ar putea însemna o lovitură împotriva partidelor care ne-a vândut UE. Nu doar în Țările de Jos. Ci peste tot în Europa.

De aceea, fac ceea ce este în puterea mea pentru a crea o alianță de partide democratice care să susţină restaurarea suveranității și libertăţii națiunilor lor. Vreau să aduc aceste partide împreună, într-un efort comun de a apăra identitatea și valorile noastre. Nu știu dacă voi reuși, dar încerc. Este convingerea mea că trebuie să lucrăm împreună. Pentru că suntem toți în aceeași barcă.

Prieteni, este ușor de disperat. Timpul se scurge pentru Marea Britanie, pentru Franța, pentru Germania, pentru Țările de Jos, pentru toate celelalte națiuni mari ale Europei. Situația actuală din Europa este sumbră. Dacă nu facem nimic, acesta va deveni chiar mai sumbră. Dacă nu facem nimic, vom fi măturați de dezastrul economic și demografic.

Dar este o greșeală să disperi. Prezent este sumbru, dar viitorul pare luminos. Pentru că viitorul depinde de acțiunile noastre. Noi suntem actorii de pe scena istoriei. Aceasta, de asemenea, este o lecție de la Ronald Reagan, care a spus: "Trebuie să acționăm azi, pentru a apăra ziua de mâine".
M-am dus recent la Paris pentru a vorbi cu Marine Le Pen și pentru a vedea cu ochii mei cine este și ce reprezintă. Ea nu este tatăl ei. Ea nu este antisemită. Ei îi pasă de Franța, de identitatea și suveranitatea sa.

M-am dus la Praga să vorbesc cu președintele Klaus.
În următoarele săptămâni și luni, voi încerca să văd cât mai mulţi posibili lideri europeni patrioţi. Și întotdeauna le cer opiniile cu privire la Israel. Pentru că Israelul este o probă-turnesol.

Poporul evreu a făcut exact opusul a ceea ce au făcut europenii, după cel de-al doilea război mondial. Ei au ajuns la concluzia potrivită. Ei şi-au dat seama că fără un stat-națiune propriu nu ar putea exista vreo siguranţă pentru poporul lor.

Fără un stat-națiune, fără autoguvernare, fără autodeterminare nu poate exista securitate pentru un popor, nici păstrarea identității sale. Aceasta a fost perspectiva care i-a determinat pe sioniști să depună eforturi pentru reîntemeierea statului Israel. Theodor Herzl a spus că trebuie să existe un stat evreiesc, în scopul de a asigura - citez - "o nouă înflorire a spiritului evreiesc" - am încheiat citatul.

Într-adevăr, un suflet are nevoie de un trup. Spiritul unui popor nu poate înflori în afara corpului statului-națiune. Statul-națiune este organismul politic în care trăim. Trebuie să-l păstrăm și să-l prețuim. Astfel încât să le putem lăsa copiilor noștri identitatea noastră națională, democrația noastră, libertatea noastră.

Prieteni, ceea ce ne trebuie acum este sionismul aplicat la națiunile din Europa. Europenii trebuie să urmeze exemplul poporului evreu și să-şi reîntemeieze propriile lor state-naţiuni.

Și de aceea, dragi prieteni, fiecare patriot, în afară de a fi un democrat, trebuie de asemenea, prin definiție, să fie un adevărat prieten al Israelului. Un patriot nu poate fi antisemit.

Prieteni, marele lider sionist Ze'ev Jabotinski a spus despre poporul evreu: "Nu trebuie să ne cerem scuze pentru nimic. Suntem un popor ca toate celelalte popoare; nu avem intenția de a fi mai buni decât ceilalţi. Nu trebuie să dăm socoteală nimănui. Suntem ceea ce suntem, ne este bine aşa cum suntem, nu ne vom schimba, şi nici n-o dorim." - am încheiat citatul.

Și așa şi este. Pentru toate popoarele. Nu trebuie să ne cerem scuze pentru că ne place să fim aşa cum suntem. Nu trebuie să ne schimbăm, dacă nu vrem să ne schimbăm.

Popoarele Europei resping înstrăinarea permanentă a puterii de la statele-națiune. Le pasă de naţiunile lor, pentru că le pasă de democrație și libertatea și bunăstarea copiilor lor. Ei văd drepturile lor democratice și vechile lor libertăți simbolizate de steagurile lor naționale. Ei sunt mândri de steagul lor. Și, atâta timp cât mândria lor durează, ei vor avea un viitor.

Să reafirmăm acest angajament de reaprindere a mândriei noastre naționale, cu un gest simbolic. Să o facem susţinând statul-națiune evreiesc, mutând ambasadele ţărilor noastre de la Tel Aviv la Ierusalim. Să fluture steagurile tuturor națiunilor libere și mândre din lume la ambasadele din Ierusalim, adevărata capitală a Israelului și leagănul civilizației noastre iudeo-creștine.

Israelul merită sprijinul nostru. Nu numai pentru că este în prima linie împotriva amenințării totalitare a Islamului, dar și pentru că arată cât de important este pentru un popor să aibă propria sa patrie.

Prieteni,
Astăzi, ne confruntăm cu o nouă ameninţare. Dar istoria arată că putem rezista dacă rămânem împreună.

Avem nevoie de o alianță, nu numai a patrioților din Europa, dar, de asemenea, de o alianță între America și Europa.

Avem nevoie de ajutorul și sprijinul patrioților americani, cum sunteţi voi. O astfel de alianță scoate ce este mai bun din noi, și ne permite să învingem amenințarea totalitară.

Acest lucru a fost dovedit de către alianța dintre Roosevelt și Churchill, în anii '40.
Aceasta învins nazismul.

A fost dovedit de către alianța dintre Reagan și Thatcher, în anii '80.
Ea a învins comunismul.

Astăzi, Islamul este o amenințare pentru noi toți, în Israel, în Europa, în America. Dar împreună putem rezista.

Și noi trebuie să stăm împreună, sau vom fi învinşi. Nu avem de ales.

Cum a spus marele om politic Margaret Thatcher :
"Înfrângere - nu cunosc sensul acestui cuvânt."

Și nici noi n-ar trebui !

Mulțumesc.

http://www.geertwilders.nl/index.php/in-de-media-mainmenu-74/nieuws-mainmenu-114/1829-speech-geert-wilders-los-angeles-june-9-2013

No comments: