Prioritate de Dreapta
CORECTPolitics:
Cum să distrugi paşnic o ţară
[...] Foarte
probabil, americanii (si aliatii lor occidentali) s-au felicitat ca au
pus mana pe o tara mare si bogata din Estul Europei fara sa traga vreun
glont. Au fost suficienti ziaristii, politicienii si oengistii aliniati
(lumea ii cam cunoaste) sa le „faca moara-n cap” romanilor pentru ca
acestia sa si creada ca, daca nu devin urgent euroatlantici (UE+NATO),
va fi vai si amar de capul lor : ii vor manca imediat cu fulgi cu tot
rusii, ungurii si turcii...
Decaderea
vizibila pentru tot poporul a intregii clase politice, dar si
cvasidisparitia presei, care a devenit stanjenitoare si inutila dupa ce a
fost tradatoare, catastrofele repetate din justitia de tip DNA (o
jurisdictie de exceptie impusa), umilirea sistematica a politiei (ramasa
totusi nationala) au adus Romania pe buza prapastiei, cu tot mai dese
speculatii despre destramarea statului roman, cu pierderea Transilvaniei
si alte nenorociri.
Visul
euroatlantic (UE+NATO) al romanilor seamana tot mai bine cu un teribil
cosmar. Peste patru milioane din 23 de milioane de romani s-au raspandit
pe toata planeta, printre care si cei mai buni tineri. Toata industria
romaneasca, plus flota, a fost facuta praf si furata la bucata. Activele
majore ale tarii au fost luate cu japca, pradate de puterile europene
in schimbul aderarii la fantomatica UE (combinatul de la Galati, Petrom,
BCR si celelalte banci, padurile devastate tot de austrieci etc.).
Fosta Familie regala a fost reintrodusa de capetele incoronate europene
(in numele a ce ?) intr-o tara cu Constitutie republicana, din care
regele Mihai abdicase (fortat, ca la toate abdicarile), si i s-a
restituit tot ce a vrut, fara sa i se ceara inapoi ceea ce luase ilegal
(tablourile lui El Greco etc.). Complicitatea unor prim-ministri,
corupti sau doar necalificati (Nastase si Tariceanu), e dovedita cu
documente publice. Asa-zisa Casa regala a Romaniei, devenita de cativa
ani minge de fotbal in meciul politruco-oligarhic, n-ar gresi prea mult
daca s-ar intitula, dupa schimbarile recente la succesiune, Casa Duda a
Romaniei...
Democratia
venita din vestul Europei si din America („democracy is coming to the
USA”, Leonard Cohen) seamana ca doua picaturi de apa cu comunismul
teoretic din anii ’50 al ocupantului rus. Adica nu ne-a ocupat pur si
simplu imperiul rus, ci noi am devenit, vezi Doamne, peste noapte,
comunisti ! Dupa cinci decenii de „comunism” falsificator, vom avea
parte de 50 de ani de „democratie” devastatoare ? Asa se pare.
Prioritate de Dreapta
Adică, ce să ne mai mirăm, când PSD/USL a aprobat (la iniţiativa BnR !) în comisia de revizuire a Constituţiei următoarele modificări (la care n-a obiectat nici "opoziţia"):
118. După art.137 se introduce un articol nou, art.1371, cu următoarea denumire şi următorul cuprins:
'Moneda naţională şi banca centrală
(1) Banca Naţională a României este banca centrală a statului român, autoritate publică autonomă,
ale cărei prerogative, administrare şi funcţionare se reglementează
prin lege, în conformitate cu normele de drept internaţional care
decurg din tratatele la care România este parte.
(2) În exercitarea prerogativelor sale, Banca Naţională a României nu poate solicita sau primi instrucţiuni de la nicio autoritate sau instituţie a statului.
(3) Banca centrală are dreptul să emită însemne monetare pe teritoriul României.
(4) În conformitate cu tratatele constitutive şi actele legislative ale Uniunii Europene, prin lege organică se pot reglementa:
a) transferul de prerogative ale Băncii Naţionale a României la Banca Centrală Europeană
b) recunoaşterea circulaţiei şi înlocuirea monedei naţionale cu moneda euro.'
Digi 24:
Mugur Isărescu, şef şi peste Guvern
Şeful
Băncii Naţionale capătă puteri mai mari. Guvernatorul BNR va conduce o
structură nouă, un Comitet care va avertiza Guvernul ori de câte ori
deciziile Executivului ar pune în pericol stabilitatea financiară a
ţării.
Nicio altă instituţie din România nu se va putea amesteca în activitatea noii autorităţi. Deciziile noii instituţii prezidate de Mugur Isărescu vor fi în schimb obligatorii pentru Guvern.
Noua autoritate, numită Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială,
va avea un consiliu general format din nouă membri: cinci de la Banca
Naţională, doi de la Autoritatea de Supraveghere Financiară şi doi de
la Guvern. Preşedinte va fi guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur
Isărescu.
„Acest
consiliu va fi un fel de consiliu al înţelepţilor dacă nu sunt
pretenţios - aici se vor emite opinii, analize, vor fi atenţionate
supravegherile de la BNR şi de la ASF”, a declarat Adrian
Vasilescu, consilier de strategie al guvernatorului BNR. Scopul
Comitetului este identificarea eventualelor riscuri care ar putea duce
la o criză financiară, potrivit unui proiect de act normativ recent
aprobat de Guvern.
„Se
pare ca acest comitet preia conducerea şi nu numai că poate împiedica,
dar poate să impună decizii Guvernului, în numele stabilităţii
macroprudenţiale”, a spus Florin Cîţu, analist economic.
Comitetul
este independent: nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea
niciunei autorităţi, instituţii sau organism public ori privat. Pe
de altă parte, recomandările făcute de Comitet, adresate BNR, ASF şi
Guvern, sunt obligatorii, inclusiv prin emiterea de reglementări.
Această
prevedere îi îngrijorează pe unii economişti, care se tem că
atribuţiile Comitetului, condus de guvernatorul BNR, ar putea depăşi
domeniul stabilităţii financiare. „Nu poate să fie controlat de
Parlament, nu poate să fie controlat de nimeni, sunt nişte tehnocraţi
care decid ceva, iar recomandările lor se pare că sunt obligaţii pentru
ceilalţi”, a mai spus Florin Cîţu, analist economic.
Reprezentanţii
BNR au altă opinie. „Va fi un consiliu care să analizeze sistemul
bancar şi sistemul de asigurări, astfel încât să fie o analiză de
ansamblu şi un sistem de recomandări pentru factorii de decizie”, a
explicat Adrian Vasilescu.
Potrivit recomandărilor UE, statele membre trebuie să aibă astfel de instituţii cu atribuţii în domeniul gestionării riscurilor.
În România, responsabilitatea menţinerii stabilităţii sistemului
financiar nu este reglementată în mod explicit, aşa că în 2013 a apărut o
primă ordonanţă de urgenţă pentru înfiinţarea unei structuri dedicate.
Prima ordonanţă nu a mai devenit lege, iar în toamna lui 2014 a apărut
un alt proiect pentru înfiinţarea acestui Comitet. „Oricum salvarea nu
vine din aşa ceva”, a spus profesorul de economie Cristian Păun.
6 comentarii
:
La conu' Mişu
Posibil să fie prea tîrziu.
Chiar și așa, trilateralul trebuie să încerce. Altfel, cu tot spatele
ocult, îi cresc mult șansele să termine în fața plutonului de execuție,
cînd se va duce totul de rîpă. Elicopterele nu ajung, de obicei, nici
pînă la Tîrgoviște, în caz că găsește vreun loc de decolare pe lîngă
BNR.
În plus, alți trilăturalnici ueuropeni la care ar
căuta găzduire s-ar putea dovedi prea ocupați cu propria lor fugă. Iar
la un asemenea eșec, cine să mai primească loseri prin America, care are și așa destui.
Prioritate de Dreapta
(Şi, totuşi: ăsta o fi "Parlament" ?! şi degeaba perie autorul guvernul Ponta, care doar mimează "împotrivirea"...)
ARADON:
Nu
numai că însărcinatul cu afaceri al SUA, Dean Thompson, nu a dat vreun
semn că recunoaşte că a greşit atunci când s-a amestecat în treburile
interne ale României, permiţându-şi să ia la rost Parlamentul şi alte
instituţii ale statului român, ci, dimpotrivă, se răţoieşte şi mai
abitir.
A
anunţat, intempestiv, că doreşte să se întâlnească cu preşedinţii celor
două Camere, Valeriu Zgonea şi Călin Popescu Tăriceanu, pentru a
discuta despre modificările la Codul Penal. Nu s-a dus, însă, singur, ci
împreună cu mai mulţi ambasadori, printre care şi cei ai Germaniei şi
marii Britanii. Care, şi ei, şi-au exprimat îngrijorarea că Parlamentul a
decis să readucă la normalitate Codul Penal şi Codul de Procedură
Penală, care au fost „strâmbate” în epoca băsistă în aşa fel încât DNA
să poată aresta oricând pe oricine. În aşa fel încât el să poată
controla tot ce mişcă în ţară. Transformarea „indiciilor temeinice”
necesare arestării în „suspiciuni rezonabile” a fost făcută în urma
„preţioaselor indicaţii” ale Comisiei Europene şi ale Angelei Merkel,
care promoveză modificarea totală a filosofiei dreptului. Evident, nu în
interiorul ţărilor imperiale ale UE, ci doar în ţările menite să rămână
pieţe de desfacere, aşa zise membre, însă, în realitate, simpli
servitori care trebuie să se mulţumească cu firimiturile aruncate de
stăpâni.
Faptul
că, acum, Guvernul şi Parlamentul încearcă să elimine, pe rând, unele
legi strâmbate de către regimul Băsescu, la comanda stăpânilor săi, îi
enervează pe aceştia în cel mai înalt grad. Tocmai din acest motiv,
încălcând cele mai elementare norme diplomatice, dar şi logica, încearcă
să decredibilizeze Guvernul şi Parlamentul, aruncând acuze despre
frânarea justiţiei. Degeaba le spui că nu vrei altceva decât o justiţie
ca şi a lor, ei o ţin una şi bună cu acuzele. Te şi miri, la un moment
dat cât de lipsite de logică sunt aşa zisele lor argumente şi de ce le
folosesc. Printre altele, probabil şi pentru că nu le convine un Guvern
care încearcă să ridice România în picioare, să nu mai accepte chiar
orice, în numele unor promisiuni mincinoase. Mai ales, să aducă atingere
intereselor multinaţionalelor. În acest context, o avalanşă de acuze
aruncate de către ambasadele străine, justificate sau nu, este de natură
să şubrezească orice guvernare, oricât de bună ar fi. Mai ales dacă
opoziţia îşi pune în mişcare maşinăria de propagandă care să exploateze
la maximum această avalanşă de minciuni.
„Ambasadele sunt ca nişte cuiburi de viespi, deranjate de atingerea intereselor multinaţionalelor”
2 comentarii
:
Prioritate de Dreapta
De
douăzecișicinci de ani România este jefuită sistematic. în baza unui
program prestabilit înainte de căderea comunismului, fără ca marii
beneficiari (corporațiile) să întâmpine vreo rezistență din partea
vreunei instituții publice, cu excepția unor ONG-uri care au reușit să
blocheze câteva acțiuni de preluare a unor obiective importante. Din
contra, dacă mai apare vre-o minte limpede care trage semnalul de
alarmă, intervine urgent Guvernul, care reglementează prin lege jaful
național, oricând în favoarea corporațiilor.
AGERO:
[...] Blocul
sovietic sau așa zisul bloc comunist, nu s-a prăbușit în 1989. Ceea ce
s-a întâmplat în 1989 n-a fost decât finalul unui proces pregătit în
timp de către marile puteri industriale, precum Germania, Marea
Britanie, Franța, Italia, SUA, Austria, prin acțiunile celebrelor
C.I.A, M.I.6, R.G., B.N.D., C.E.S.I.S. sau H.N.A., din timpul
„războiului rece" care, sub masca democratizării societății comuniste,
puseseră ochii, în fapt, pe resursele blocului comunist, al cărui
economie, ținută în spatele „cortinei de fier", în lipsa pieței libere
(unica și singura care asigură promovarea valorilor autentice, progres
și dezvoltare) pierduse de mult lupta concurențială cu economia
capitalistă, decalajul măsurandu-se în zeci de ani.
Dacă
unele țări, precum Slovenia, Cehia, Polonia, Ungaria (aflate mai
aproape de piața liberă) au înțeles că progresul înseamnă, în primul
rând, valorificarea eficientă, la nivelul pieței libere, a materiilor
prime și au făcut tot posibilul pentru a nu pierde controlul asupra
resurselor, protejându-le prin legi, negociind doar prelucrarea lor,
România a clacat total la acest capitol. Ce-au făcut C.I.A, M.I.6,
R.G., B.N.D., C.E.S.I.S. sau H.N.A. în România ar trebui să devină
lecții în manualele de la Acadenia de Informații, pentru că o mai mare
lecție de cum poți fi deposedat, în numele unei himere, numită
democrație, de tot ceea ce deții valoros, nu s-a mai întâmplat de la
colonizarea Africii și până la acapararea resurselor României de către
multinaționale precum OMV. In secolul XXI să fii deposedat nu prin
violență (agresiune militară, cum s-a întâmplat în fosta Jugoslavie sau
în Irak), ci să cedezi de bună voie, fără nici o presiune, resursele
vitale ale unei națiuni, precum petrolul, gazele, siderurgia, energia
electrică, materialele de construcții, exploatarea pădurilor și să
contribui, deliberat, alaături de multinaționale sau firme concurente,
la distrugerea propriilor obiective industriale (chiar și a celor ce
puteau fi rentabilizate prin retehnologizare, precum au făcut Cehia,
Polonia sau Slovenia), pentru că făceau concurență marilor concerne
internaționale, ține de o imbecilitate și de o prostie fără limite. In
douăzecișicinci de ani, dovedind o prostie cronică și o lipsă de viziune
vecină cu idioțenia, clasa politică - asistată de o administrație
preocupată doar de propriul interes, impasibilă la ceea ce se petrece -,
a înstrăinat toată averea reală a României, încât cred că e o utopie să
mai suții că România mai este o țară independentă, când nu-i mai
aparține aproape nimic și când este incapabilă să se mai opună
pretențiilor marilor corporații vestice.
In
timp ce C.I.A, M.I.6, R.G., B.N.D. C.E.S.I.S. sau H.N.A. au transformat
România într-un uriaș câmp de bătălie cu F.S.B. - G.R.U. din Rusia și
N.S.B. din China, împărțindu-și accesul la materiile prime de bază și
stabilind domeniile de interes pentru eliminarea concurenței marilor
corporații pe care le deservesc (distrugerea industriei siderurgice,
petro-chimice, aluminiu, alimentare, farmaceutică, etc.) serviciile
românești - contrar normalului, legii și logicii existenței lor -, s-au
ocupat și se ocupă, prioritar, de corupție sau evaziune fiscală,
substituind, în disprețul legii, alte instituții, cu zeci de mii de
angajați. In această cojunctură, în lipsa oricărei reacții de
împotrivire (în special din 2007) C.I.A, M.I.6, R.G., B.N.D. C.E.S.I.S.,
H.N.A., F.S.B. G.R.U. sau N.S.B., au lucrat „curat" și continuă
operațiunile de distrugere a tot ce mai funcționează sub marcă autohtonă
și de acaparare a ultimelor resurse de valoare ale țării, transformând
România într-o proprietate a marilor corporații industriale, la prețuri
incredibil de mici. [...]
2 comentarii
:
Prioritate de Dreapta
Sub
Ceauşescu s-a construit o reţea de ordonatori unici de cont, care avea
misiunea de a produce valută din mediile economice externe, destinate în
principal achitării accelerate a datoriilor externe. După lovitura de
stat din decembrie 1989, aceşti operatori de cont, ofiţeri ai
Departamentului de Informaţii Externe, nu au mai vărsat la bugetul de
stat aproximativ șapte miliarde de dolari. Banii sustraşi au finanţat
structura noilor formaţiuni politice care au ruinat România timp de 25
de ani.
Naţiunea:
Ani
la rândul, România a fost ţinta tuturor cotropitorilor Europei şi a
fost şi încă mai este o oază de latinitate într-o mare de popoare slave.
Şi tot de mii de ani, am avut şi norocul că acest popor să aibă şi
conducători, regi, domnitori, viteji şi curajoşi care au ştiut să
oprească vremelnic hoardele cotropitoare. Acum însă, în ultimul sfert de
secol, pare că acest lucru, cotropirea ţării, pare să nu mai poată fi
oprită cu nici un chip. Jaful a pornit din interior şi din exterior,
precum un imens foc pus la cale de terorişti piromani.
Deznaţionalizarea
României a fost şi încă mai este un deziderat pentru forţe oculte ce
acţionează încă în strânsă colaborare cu trădătorii autohtoni, de neam
şi ţară! Acest “Plan strategic” a fost conceput în etape, aşa cel puţin
se vede şi mai ales îl simţim noi toţi în prezent.
Prima
etapă, cea cuprinsă între anii 1990-2000, este etapa în care după
asasinarea cuplului Ceauşescu, printr-un sistem foarte complex de
manipulare şi dezinformare, securisto-comunist, a fost instaurată încet
dar sigur, „Crima Organizată’’. O mafie politico-economică. Sub
Ceauşescu s-a construit o reţea de ordonatori unici de cont, care avea
misiunea de a produce valută din mediile economice externe, destinate în
principal achitării accelerate a datoriilor externe. După lovitura de
stat din decembrie 1989, aceşti operatori de cont, ofiţeri ai
Departamentului de Informaţii Externe, nu au mai vărsat la bugetul de
stat aproximativ șapte miliarde de dolari. Au fost 354 de ordonatori
unici de cont. Primele surse de finanţare de care au profitat designerii
democraţiei originale, au fost următoarele: două miliarde de dolari
reprezentând exporturile industriale şi alimentare, din 1989, bani
gestionaţi de fosta securitate; două miliarde de dolari proveniţi din
exporturile de arme în ţările arabe şi Africa, suma aflată tot în
conturile operative ale DIE.
Banii
sustraşi au finanţat structura noilor formaţiuni politice care au
ruinat România timp de 25 de ani. Restul sumelor, în valută, care au
fost rătăcite în conturile securităţii, au finanţat apariţia primelor
bănci private. Gruparea mafiotă, de fapt un club închis al elitei
nomenclaturii comuniste a fost formată din ofiţerii DIE, UM 0107/AVS
acoperiţi în BRCE, ICE Romtehnica, Terra, Dunărea, Delta, Crescent,
Carpaţi, Trawe, Agroexport etc.
Apoi,
s-a trecut la decapitarea industriei româneşti şi a economiei în
ansamblul său. Zeci şi sute de fabrici, combinate şi întreprinderi au
fost dezmembrate, tocate, vândute şi/sau transferate către alte entităţi
economice private, interne dar mai ales externe. Sub diverse lozinci,
create special pentru manipularea şi dezinformarea maselor, aceste
entităţi economice au fost definitiv dezmembrate şi vândute, piesă cu
piesă! Cine au fost cei care au aprobat acest haos economic? Tocmai
capii reţelelor de crimă organizată, instauraţi la putere atunci, cei
veniţi din eşaloanele 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii şi care au fost
rapid transformaţi în politicieni „serioşi’’ de care ţara avea nevoie…
Inutil să mai prezentăm nume, toată lumea i-a văzut, aplaudat şi votat!
Prin
urmare, acest grup infracţional stabil, avea să penetreze toate
structurile statului, avea să-şi întindă tentaculele, cuprinzând toată
ţara ca o imensă celula canceroasă.
Mii
de locuri de muncă au fost anihilate, mii de şomeri au bântuit şi mai
bântuie şi acum societatea românească. Degeaba au încercat oamenii să se
răzvrătească, prin greve şi demonstraţii de masă, fiindcă acestea au
fost rapid „rezolvate’’ printr-o acţiune de mare amploare de
neutralizarea controlului social, prin cumpărarea, şantajarea sau
denigrarea liderilor de sindicat şi/sau ai opoziţiei democratice, abia
înfiripate. Un remember… Mineriadele lui Iliescu şi toată clica sa, apoi
câţi lideri de federaţii şi uniuni sindicale nu au fost cumpăraţi cu
funcţii politice şi/sau administrative, iar alţii au „căzut’’ de la sine
pe acest front nevăzut al manipulării informative!
Aceşti
ani ’90-2000 au fost anii fatidici, când s-a consolidat „Crima
organizată” concretizată printr-un grup infracţional stabil (puterea
politică), un lider şi o ierarhie a subordonării foarte strictă
(acţionând în special subversiv), precum şi un sistem de neutralizare a
controlului social (distrugerea şi anihilarea oricărei forţe de opoziţie
democratică). De aici s-a trecut la etapa a doua, cea cuprinsă între
anii 2000 şi 2010.
Perioadă
în care, cu consolidările de rigoare arătate mai sus, s-a trecut la
infiltrarea crimei organizate la nivel de instituţii prin mafiotizarea
şi politizarea excesivă a tuturor instituţiilor statului. Nimic nu a
rămas necontaminat de acest flagel, de această tumoră canceroasă.
Absolut nici o instituţie, agenţie, inspectorat, minister etc.!
Caracteristică principală a acestei perioade se poate traduce astfel:
-
O preocupare permanentă de a corupe persoane influenţe din legislativ,
executiv, aparatul judiciar, servicii secrete şi prin numiri de şefi
politici şi infractori în aceste compartimente vitale;
-
Un sistem eficient de manipulare a opinei publice, creat prin
subordonarea unor concerne de presă şi mass-media, cu jurnalişti bine
„instruiţi” şi plătiţi pentru acest gen de activităţi;
-
Un mecanism eficient de spălare a banilor, bine pus la punct, printr-o
economie subterană, în strânsă corelaţie cu sistemul bancar.
Tot
acum avem şi o concretizarea a devalizării şi distrugerii sistemului
bancar, început în anii ’90, cu celebrele bănci naţionale/comerciale
(Banca Agricolă, Bancorex, Bankop, Banca internaţională a Religiilor).
Dacă aceste două etape încă nu au pecetluit soarta României, urmează
acum parte a treia din acest plan. Vorbim de perioada 2010-2015… şi mai
mult poate.
7 comentarii
:
Prioritate de Dreapta
Toată
această circotecă politică împănată cu fraude și abuzuri numită
”regimul Băsescu” sau ”Boc-Băsescu” sau ”Udrea-Boc-Băsescu” încă nu a
fost decontată nici politic și nici juridic.
Cotidianul:
L-am
reascultat pe Klaus Iohannis în interviul de joi seara, când vorbea
despre același ”guvernul meu”. Dacă aș lua doar exprimarea ca atare, aș
putea crede că președintele României mai are scăpări de limbaj. Nu i
le-ar reproșa nimeni. Numai că, tot interviul, Klaus Iohannis a evitat
cu eleganță toate precizările și toate capcanele care i-au fost întinse,
dovedind că înțelege perfect nuanțele cuvintelor și știe să le evite cu
o eleganță pe care n-am întâlnit-o la predecesori. Asta înseamnă că și
atunci când a folosit (pentru a doua sau a treia oară) formularea
”guvernul meu” știa exact ceea ce spune și exact asta gândea.
Exprimarea
este oarecum colocvială, aproape neglijentă, poate chiar nepoliticoasă,
dar arată un lucru extrem de clar. Că președintele își dorește un
guvern al său, care să execute proiectele sale, care să nu prea aibă
păreri, care să lucreze cu ”deutsche disziplin und ordnung” la
indicațiile venite de la Cotroceni.
Omenește
vorbind, dorința sa este de înțeles. Constituțional, ea este sau duce
mai degrabă spre o aiureală. Guvernul României, conform Constituției
modificate, nu poate fi în nici un fel al președintelui. De aceea, în
Constituția României, după modificare, președintele nici nu poate
schimba premierul ”guvernului său”. Cât despre o majoritate parlamentară
a președintelui, despre ea n-a vorbit nici Klaus Iohannis și nici
altcineva. Ar fi o prostie care ar face din politica românească o muzică
interpretată pe o singură coardă întinsă la plezneală.
Acest
”guvern al meu”, atât de pomenit (și, poate, de visat) în declarațiile
lui Klaus Iohannis mai are o hibă enormă. Una mare de tot. Vine de la
banda politică numită PDL, vărsată cu dexteritate în ”marele PNL”. Cu
fiecare zi care trece, cu fiecare arestare și dezvăluire scăpată pe
ușile și ferestrele DNA-ului, politicieni și demnitari din fostul partid
al lui Traian Băsescu se dezumflă și se descalifică.
Denunțurile
lor, dezvăluirile procurorilor și ale zecilor de jurnaliști (fugăriți
cândva de Sorin Blejnar și Elena Udrea) dovedesc că o mare parte din
liderii marelui PNL (cei veniți din fostul PDL) sunt niște infractori
oarecari. Multă lume a muncit din greu la dezvăluirea fraudelor comise
în timpul regimului Băsescu. Și unii au avut de suferit. Ani la rând am
scris despre cei din PDL ca despre o bandă politică. Nici mai mult, nici
mai puțin. Ani la rând, România a fost dominată de un grup politic
infracțional organizat. Și care a fost condus de la Cotroceni de Traian
Băsescu. Direct sau prin intermediari, locotenenți și generali fideli.
În această orchestrare infracțională complexă vedem acum că erau
implicați și Daniel Moldoveanu, șeful comunității de informații, și
Florian Coldea, și șeful ANAF, Sorin Blejnar, plus Elena Udrea, Alina
Bica și mulți alții.
Abia
acum încep să iasă la iveală câteva din sutele de fărădelegi făptuite
de această bandă. Jurnaliștii mai vechi și chiar unii mai tineri știu
despre alte mii de infracțiuni despre care nici procurorii și nici Klaus
Iohannis n-au citit și nici n-au auzit. Geaba repetă Antena 3 despre
aventurile lui Liviu Negoiță cu a sa consoartă de care se preface că a
divorțat, geaba am scris până ne-am plictisit despre familia Gruia și
despre toate aiurelile de la Sectorul 3, despre cele petrecute în
sectorul 1 (devenit prin Andrei Chiliman și Vlad Moisescu mare
susținător al președintelui Iohannis). Videanu până mai ieri autorul
programului de guvernare al marelui PNL s-a oprit din redactare și a
plecat la dubă. Altel s-ar fi înghesuit să re-apară pe scenă, ca și
Varujan Vosganian, ca și Anca Boagiu sau ca Liviu Negoiță. Dar nu
oriunde, ci tot în primele rânduri.
Banda
politică din PDL, cu Pinalti și Gabriel Sandu, cu Elena Udrea și cu
toți ceilalți încă n-a decontat nimic. Câțiva au fost arestați, șifonați
nițel, iar restul, caracterizat de aceleași apucături, cu aceleași
fapte la activ, se pregătește să pună mâna pe un ciolan în ”guvernul
meu”. Klaus Iohannis se face că plouă, că nu-și aduce aminte de regimul
Băsescu, de abuzurile, aiurelile, proiectele demente și jumulite ale
guvernului Boc. Toată această circotecă politică împănată cu fraude și
abuzuri numită ”regimul Băsescu” sau ”Boc-Băsescu” sau
”Udrea-Boc-Băsescu” încă nu a fost decontată nici politic și nici
juridic. Încă nu știm câte din abuzurile regimului au fost dirijate de
la Cotroceni (afaceri cu energie, asfaltări, restituiri de proprietăți
etc) și câte au fost aranjamentele unor miniștri sau ale unor primari
PDL sau ale unor sforari gen Popoviciu sau Ioan Oltean.
Amețiți
de muzica succesului în alegerile prezidențiale mai că suntem gata să
ștergem totul cu buretele. Ba Vasile Blaga vrea să ne vândă și fuziunea
cu PNL ca fiind un mare success al unui strălucit proiect politic, nu o
ieșire rușinoasă din scenă a unui partid care a ridicat infracțiunea la
rangul de program cotidian. Și pentru meritele deosebite în timpul
regimului Băsescu, el să fie răsplătit măcar cu funcția de președinte al
Senatului. Iar ceilalți combatanți, cu dregătorii importante. Vorba
șmecherului de mahala, au pus și ei umărul la câștigarea puterii!
Klaus
Iohannis vorbește despre ”guvernul meu” fără să aibă o schiță a
acestuia, fără să fi propus românilor un program și fără să știe câți
mai rămân în picioare din fostul PDL. Dacă DNA-ul mai sapă încă puțin,
jumătatea din PDL vărsată în ”marele” PNL trebuie încărcată în autobuze
și dusă la Rahova pentru audieri. Și dacă ne gândim bine că dezvăluirile
despre banii negri din campania electorală se înmulțesc cu fiecare zi,
chiar trebuie să ne așteptăm la coloane de autobuze.
Asta
ar duce obligatoriu la situația ca jumătate din ”guvernul meu” (cea
venită dinspre fostul PDL ) să dispară înainte de a se naște!
