Prioritate de Dreapta
De
douăzecișicinci de ani România este jefuită sistematic. în baza unui
program prestabilit înainte de căderea comunismului, fără ca marii
beneficiari (corporațiile) să întâmpine vreo rezistență din partea
vreunei instituții publice, cu excepția unor ONG-uri care au reușit să
blocheze câteva acțiuni de preluare a unor obiective importante. Din
contra, dacă mai apare vre-o minte limpede care trage semnalul de
alarmă, intervine urgent Guvernul, care reglementează prin lege jaful
național, oricând în favoarea corporațiilor.
AGERO:
[...] Blocul
sovietic sau așa zisul bloc comunist, nu s-a prăbușit în 1989. Ceea ce
s-a întâmplat în 1989 n-a fost decât finalul unui proces pregătit în
timp de către marile puteri industriale, precum Germania, Marea
Britanie, Franța, Italia, SUA, Austria, prin acțiunile celebrelor
C.I.A, M.I.6, R.G., B.N.D., C.E.S.I.S. sau H.N.A., din timpul
„războiului rece" care, sub masca democratizării societății comuniste,
puseseră ochii, în fapt, pe resursele blocului comunist, al cărui
economie, ținută în spatele „cortinei de fier", în lipsa pieței libere
(unica și singura care asigură promovarea valorilor autentice, progres
și dezvoltare) pierduse de mult lupta concurențială cu economia
capitalistă, decalajul măsurandu-se în zeci de ani.
Dacă
unele țări, precum Slovenia, Cehia, Polonia, Ungaria (aflate mai
aproape de piața liberă) au înțeles că progresul înseamnă, în primul
rând, valorificarea eficientă, la nivelul pieței libere, a materiilor
prime și au făcut tot posibilul pentru a nu pierde controlul asupra
resurselor, protejându-le prin legi, negociind doar prelucrarea lor,
România a clacat total la acest capitol. Ce-au făcut C.I.A, M.I.6,
R.G., B.N.D., C.E.S.I.S. sau H.N.A. în România ar trebui să devină
lecții în manualele de la Acadenia de Informații, pentru că o mai mare
lecție de cum poți fi deposedat, în numele unei himere, numită
democrație, de tot ceea ce deții valoros, nu s-a mai întâmplat de la
colonizarea Africii și până la acapararea resurselor României de către
multinaționale precum OMV. In secolul XXI să fii deposedat nu prin
violență (agresiune militară, cum s-a întâmplat în fosta Jugoslavie sau
în Irak), ci să cedezi de bună voie, fără nici o presiune, resursele
vitale ale unei națiuni, precum petrolul, gazele, siderurgia, energia
electrică, materialele de construcții, exploatarea pădurilor și să
contribui, deliberat, alaături de multinaționale sau firme concurente,
la distrugerea propriilor obiective industriale (chiar și a celor ce
puteau fi rentabilizate prin retehnologizare, precum au făcut Cehia,
Polonia sau Slovenia), pentru că făceau concurență marilor concerne
internaționale, ține de o imbecilitate și de o prostie fără limite. In
douăzecișicinci de ani, dovedind o prostie cronică și o lipsă de viziune
vecină cu idioțenia, clasa politică - asistată de o administrație
preocupată doar de propriul interes, impasibilă la ceea ce se petrece -,
a înstrăinat toată averea reală a României, încât cred că e o utopie să
mai suții că România mai este o țară independentă, când nu-i mai
aparține aproape nimic și când este incapabilă să se mai opună
pretențiilor marilor corporații vestice.
In
timp ce C.I.A, M.I.6, R.G., B.N.D. C.E.S.I.S. sau H.N.A. au transformat
România într-un uriaș câmp de bătălie cu F.S.B. - G.R.U. din Rusia și
N.S.B. din China, împărțindu-și accesul la materiile prime de bază și
stabilind domeniile de interes pentru eliminarea concurenței marilor
corporații pe care le deservesc (distrugerea industriei siderurgice,
petro-chimice, aluminiu, alimentare, farmaceutică, etc.) serviciile
românești - contrar normalului, legii și logicii existenței lor -, s-au
ocupat și se ocupă, prioritar, de corupție sau evaziune fiscală,
substituind, în disprețul legii, alte instituții, cu zeci de mii de
angajați. In această cojunctură, în lipsa oricărei reacții de
împotrivire (în special din 2007) C.I.A, M.I.6, R.G., B.N.D. C.E.S.I.S.,
H.N.A., F.S.B. G.R.U. sau N.S.B., au lucrat „curat" și continuă
operațiunile de distrugere a tot ce mai funcționează sub marcă autohtonă
și de acaparare a ultimelor resurse de valoare ale țării, transformând
România într-o proprietate a marilor corporații industriale, la prețuri
incredibil de mici. [...]
2 comentarii
:
Prioritate de Dreapta
Sub
Ceauşescu s-a construit o reţea de ordonatori unici de cont, care avea
misiunea de a produce valută din mediile economice externe, destinate în
principal achitării accelerate a datoriilor externe. După lovitura de
stat din decembrie 1989, aceşti operatori de cont, ofiţeri ai
Departamentului de Informaţii Externe, nu au mai vărsat la bugetul de
stat aproximativ șapte miliarde de dolari. Banii sustraşi au finanţat
structura noilor formaţiuni politice care au ruinat România timp de 25
de ani.
Naţiunea:
Ani
la rândul, România a fost ţinta tuturor cotropitorilor Europei şi a
fost şi încă mai este o oază de latinitate într-o mare de popoare slave.
Şi tot de mii de ani, am avut şi norocul că acest popor să aibă şi
conducători, regi, domnitori, viteji şi curajoşi care au ştiut să
oprească vremelnic hoardele cotropitoare. Acum însă, în ultimul sfert de
secol, pare că acest lucru, cotropirea ţării, pare să nu mai poată fi
oprită cu nici un chip. Jaful a pornit din interior şi din exterior,
precum un imens foc pus la cale de terorişti piromani.
Deznaţionalizarea
României a fost şi încă mai este un deziderat pentru forţe oculte ce
acţionează încă în strânsă colaborare cu trădătorii autohtoni, de neam
şi ţară! Acest “Plan strategic” a fost conceput în etape, aşa cel puţin
se vede şi mai ales îl simţim noi toţi în prezent.
Prima
etapă, cea cuprinsă între anii 1990-2000, este etapa în care după
asasinarea cuplului Ceauşescu, printr-un sistem foarte complex de
manipulare şi dezinformare, securisto-comunist, a fost instaurată încet
dar sigur, „Crima Organizată’’. O mafie politico-economică. Sub
Ceauşescu s-a construit o reţea de ordonatori unici de cont, care avea
misiunea de a produce valută din mediile economice externe, destinate în
principal achitării accelerate a datoriilor externe. După lovitura de
stat din decembrie 1989, aceşti operatori de cont, ofiţeri ai
Departamentului de Informaţii Externe, nu au mai vărsat la bugetul de
stat aproximativ șapte miliarde de dolari. Au fost 354 de ordonatori
unici de cont. Primele surse de finanţare de care au profitat designerii
democraţiei originale, au fost următoarele: două miliarde de dolari
reprezentând exporturile industriale şi alimentare, din 1989, bani
gestionaţi de fosta securitate; două miliarde de dolari proveniţi din
exporturile de arme în ţările arabe şi Africa, suma aflată tot în
conturile operative ale DIE.
Banii
sustraşi au finanţat structura noilor formaţiuni politice care au
ruinat România timp de 25 de ani. Restul sumelor, în valută, care au
fost rătăcite în conturile securităţii, au finanţat apariţia primelor
bănci private. Gruparea mafiotă, de fapt un club închis al elitei
nomenclaturii comuniste a fost formată din ofiţerii DIE, UM 0107/AVS
acoperiţi în BRCE, ICE Romtehnica, Terra, Dunărea, Delta, Crescent,
Carpaţi, Trawe, Agroexport etc.
Apoi,
s-a trecut la decapitarea industriei româneşti şi a economiei în
ansamblul său. Zeci şi sute de fabrici, combinate şi întreprinderi au
fost dezmembrate, tocate, vândute şi/sau transferate către alte entităţi
economice private, interne dar mai ales externe. Sub diverse lozinci,
create special pentru manipularea şi dezinformarea maselor, aceste
entităţi economice au fost definitiv dezmembrate şi vândute, piesă cu
piesă! Cine au fost cei care au aprobat acest haos economic? Tocmai
capii reţelelor de crimă organizată, instauraţi la putere atunci, cei
veniţi din eşaloanele 2 şi 3 ale PCR şi Securităţii şi care au fost
rapid transformaţi în politicieni „serioşi’’ de care ţara avea nevoie…
Inutil să mai prezentăm nume, toată lumea i-a văzut, aplaudat şi votat!
Prin
urmare, acest grup infracţional stabil, avea să penetreze toate
structurile statului, avea să-şi întindă tentaculele, cuprinzând toată
ţara ca o imensă celula canceroasă.
Mii
de locuri de muncă au fost anihilate, mii de şomeri au bântuit şi mai
bântuie şi acum societatea românească. Degeaba au încercat oamenii să se
răzvrătească, prin greve şi demonstraţii de masă, fiindcă acestea au
fost rapid „rezolvate’’ printr-o acţiune de mare amploare de
neutralizarea controlului social, prin cumpărarea, şantajarea sau
denigrarea liderilor de sindicat şi/sau ai opoziţiei democratice, abia
înfiripate. Un remember… Mineriadele lui Iliescu şi toată clica sa, apoi
câţi lideri de federaţii şi uniuni sindicale nu au fost cumpăraţi cu
funcţii politice şi/sau administrative, iar alţii au „căzut’’ de la sine
pe acest front nevăzut al manipulării informative!
Aceşti
ani ’90-2000 au fost anii fatidici, când s-a consolidat „Crima
organizată” concretizată printr-un grup infracţional stabil (puterea
politică), un lider şi o ierarhie a subordonării foarte strictă
(acţionând în special subversiv), precum şi un sistem de neutralizare a
controlului social (distrugerea şi anihilarea oricărei forţe de opoziţie
democratică). De aici s-a trecut la etapa a doua, cea cuprinsă între
anii 2000 şi 2010.
Perioadă
în care, cu consolidările de rigoare arătate mai sus, s-a trecut la
infiltrarea crimei organizate la nivel de instituţii prin mafiotizarea
şi politizarea excesivă a tuturor instituţiilor statului. Nimic nu a
rămas necontaminat de acest flagel, de această tumoră canceroasă.
Absolut nici o instituţie, agenţie, inspectorat, minister etc.!
Caracteristică principală a acestei perioade se poate traduce astfel:
-
O preocupare permanentă de a corupe persoane influenţe din legislativ,
executiv, aparatul judiciar, servicii secrete şi prin numiri de şefi
politici şi infractori în aceste compartimente vitale;
-
Un sistem eficient de manipulare a opinei publice, creat prin
subordonarea unor concerne de presă şi mass-media, cu jurnalişti bine
„instruiţi” şi plătiţi pentru acest gen de activităţi;
-
Un mecanism eficient de spălare a banilor, bine pus la punct, printr-o
economie subterană, în strânsă corelaţie cu sistemul bancar.
Tot
acum avem şi o concretizarea a devalizării şi distrugerii sistemului
bancar, început în anii ’90, cu celebrele bănci naţionale/comerciale
(Banca Agricolă, Bancorex, Bankop, Banca internaţională a Religiilor).
Dacă aceste două etape încă nu au pecetluit soarta României, urmează
acum parte a treia din acest plan. Vorbim de perioada 2010-2015… şi mai
mult poate.
7 comentarii
:
Prioritate de Dreapta
Toată
această circotecă politică împănată cu fraude și abuzuri numită
”regimul Băsescu” sau ”Boc-Băsescu” sau ”Udrea-Boc-Băsescu” încă nu a
fost decontată nici politic și nici juridic.
Cotidianul:
L-am
reascultat pe Klaus Iohannis în interviul de joi seara, când vorbea
despre același ”guvernul meu”. Dacă aș lua doar exprimarea ca atare, aș
putea crede că președintele României mai are scăpări de limbaj. Nu i
le-ar reproșa nimeni. Numai că, tot interviul, Klaus Iohannis a evitat
cu eleganță toate precizările și toate capcanele care i-au fost întinse,
dovedind că înțelege perfect nuanțele cuvintelor și știe să le evite cu
o eleganță pe care n-am întâlnit-o la predecesori. Asta înseamnă că și
atunci când a folosit (pentru a doua sau a treia oară) formularea
”guvernul meu” știa exact ceea ce spune și exact asta gândea.
Exprimarea
este oarecum colocvială, aproape neglijentă, poate chiar nepoliticoasă,
dar arată un lucru extrem de clar. Că președintele își dorește un
guvern al său, care să execute proiectele sale, care să nu prea aibă
păreri, care să lucreze cu ”deutsche disziplin und ordnung” la
indicațiile venite de la Cotroceni.
Omenește
vorbind, dorința sa este de înțeles. Constituțional, ea este sau duce
mai degrabă spre o aiureală. Guvernul României, conform Constituției
modificate, nu poate fi în nici un fel al președintelui. De aceea, în
Constituția României, după modificare, președintele nici nu poate
schimba premierul ”guvernului său”. Cât despre o majoritate parlamentară
a președintelui, despre ea n-a vorbit nici Klaus Iohannis și nici
altcineva. Ar fi o prostie care ar face din politica românească o muzică
interpretată pe o singură coardă întinsă la plezneală.
Acest
”guvern al meu”, atât de pomenit (și, poate, de visat) în declarațiile
lui Klaus Iohannis mai are o hibă enormă. Una mare de tot. Vine de la
banda politică numită PDL, vărsată cu dexteritate în ”marele PNL”. Cu
fiecare zi care trece, cu fiecare arestare și dezvăluire scăpată pe
ușile și ferestrele DNA-ului, politicieni și demnitari din fostul partid
al lui Traian Băsescu se dezumflă și se descalifică.
Denunțurile
lor, dezvăluirile procurorilor și ale zecilor de jurnaliști (fugăriți
cândva de Sorin Blejnar și Elena Udrea) dovedesc că o mare parte din
liderii marelui PNL (cei veniți din fostul PDL) sunt niște infractori
oarecari. Multă lume a muncit din greu la dezvăluirea fraudelor comise
în timpul regimului Băsescu. Și unii au avut de suferit. Ani la rând am
scris despre cei din PDL ca despre o bandă politică. Nici mai mult, nici
mai puțin. Ani la rând, România a fost dominată de un grup politic
infracțional organizat. Și care a fost condus de la Cotroceni de Traian
Băsescu. Direct sau prin intermediari, locotenenți și generali fideli.
În această orchestrare infracțională complexă vedem acum că erau
implicați și Daniel Moldoveanu, șeful comunității de informații, și
Florian Coldea, și șeful ANAF, Sorin Blejnar, plus Elena Udrea, Alina
Bica și mulți alții.
Abia
acum încep să iasă la iveală câteva din sutele de fărădelegi făptuite
de această bandă. Jurnaliștii mai vechi și chiar unii mai tineri știu
despre alte mii de infracțiuni despre care nici procurorii și nici Klaus
Iohannis n-au citit și nici n-au auzit. Geaba repetă Antena 3 despre
aventurile lui Liviu Negoiță cu a sa consoartă de care se preface că a
divorțat, geaba am scris până ne-am plictisit despre familia Gruia și
despre toate aiurelile de la Sectorul 3, despre cele petrecute în
sectorul 1 (devenit prin Andrei Chiliman și Vlad Moisescu mare
susținător al președintelui Iohannis). Videanu până mai ieri autorul
programului de guvernare al marelui PNL s-a oprit din redactare și a
plecat la dubă. Altel s-ar fi înghesuit să re-apară pe scenă, ca și
Varujan Vosganian, ca și Anca Boagiu sau ca Liviu Negoiță. Dar nu
oriunde, ci tot în primele rânduri.
Banda
politică din PDL, cu Pinalti și Gabriel Sandu, cu Elena Udrea și cu
toți ceilalți încă n-a decontat nimic. Câțiva au fost arestați, șifonați
nițel, iar restul, caracterizat de aceleași apucături, cu aceleași
fapte la activ, se pregătește să pună mâna pe un ciolan în ”guvernul
meu”. Klaus Iohannis se face că plouă, că nu-și aduce aminte de regimul
Băsescu, de abuzurile, aiurelile, proiectele demente și jumulite ale
guvernului Boc. Toată această circotecă politică împănată cu fraude și
abuzuri numită ”regimul Băsescu” sau ”Boc-Băsescu” sau
”Udrea-Boc-Băsescu” încă nu a fost decontată nici politic și nici
juridic. Încă nu știm câte din abuzurile regimului au fost dirijate de
la Cotroceni (afaceri cu energie, asfaltări, restituiri de proprietăți
etc) și câte au fost aranjamentele unor miniștri sau ale unor primari
PDL sau ale unor sforari gen Popoviciu sau Ioan Oltean.
Amețiți
de muzica succesului în alegerile prezidențiale mai că suntem gata să
ștergem totul cu buretele. Ba Vasile Blaga vrea să ne vândă și fuziunea
cu PNL ca fiind un mare success al unui strălucit proiect politic, nu o
ieșire rușinoasă din scenă a unui partid care a ridicat infracțiunea la
rangul de program cotidian. Și pentru meritele deosebite în timpul
regimului Băsescu, el să fie răsplătit măcar cu funcția de președinte al
Senatului. Iar ceilalți combatanți, cu dregătorii importante. Vorba
șmecherului de mahala, au pus și ei umărul la câștigarea puterii!
Klaus
Iohannis vorbește despre ”guvernul meu” fără să aibă o schiță a
acestuia, fără să fi propus românilor un program și fără să știe câți
mai rămân în picioare din fostul PDL. Dacă DNA-ul mai sapă încă puțin,
jumătatea din PDL vărsată în ”marele” PNL trebuie încărcată în autobuze
și dusă la Rahova pentru audieri. Și dacă ne gândim bine că dezvăluirile
despre banii negri din campania electorală se înmulțesc cu fiecare zi,
chiar trebuie să ne așteptăm la coloane de autobuze.
Asta
ar duce obligatoriu la situația ca jumătate din ”guvernul meu” (cea
venită dinspre fostul PDL ) să dispară înainte de a se naște!
Prioritate de Dreapta
Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):
Statisticile
însele aruncă în aer şi gogoriţa că multinaţionalele implicate în
export contribuie substanţial la ocuparea forţei de muncă. Este vorba în
fapt de o contribuţie de numai 8% din locurile de muncă din România.
Derizoriu!
Se
poate înţelege lesne de ce din creşterea economică din ultimii ani –
pusă integral de însăşi statistica oficială pe seama exporturilor –
forţa de muncă din România nu s-a ales mai cu nimic, fiind doar izvor de
tam-tam propagandistic pentru guvern şi pentru tandemul FMI/CE care
patronează programul de aservire economică externă a ţării. Chiar dacă
este reală, creşterea economică generată de exporturile
multinaţionalelor implicate în România nu poate aduce ceva semnificativ
forţei de muncă, fie pentru că în sine are un conţinut slab de valoare
adăugată (fiind rezultatul doar al exploatării salariilor mici), fie, în
situaţia în care exporturile includ totuşi produse (de pildă a
automobile) cu valoare adăugată mai ridicată, pentru că aceasta are o
structură dezechilibrată, cu o componentă disproporţionată de profit în
defavoarea componentei de compensare a salariaţilor. Mai precis, în
cazul creşterii economice, adică al unei valori adăugate în plus, forţa
de muncă ia puţin (şi nu se alege mai cu nimic), iar capitalul ia şi mai
mult! Si, din cauza externalizării profitului înaintea fiscalizării,
nici statul nu ia nimic în plus.
Un
soi de cerc vicios a fost deja instaurat. Cu cât capitalul străin
devine mai implicat în economie şi generează comparativ mai multă
creştere economică decât cel românesc, mai ales pe direcţia de
exporturi, cu atât nivelul de trai relativ se deteriorează şi decalajele
de dezvoltare dimpotrivă se accentuează faţă de ţările din care provine
capitalul străin. Explicaţia este simplă. Cauza o constituie salariile
mici şi externalizarea profiturilor înainte de fiscalizare. Profiturile
sunt făcute din exploatarea salariilor mici şi nu din imputuri
tehnologice (promovate în mod firesc doar acolo unde ar înlocui forţă de
muncă scumpă, dar excluse acolo unde exită salarii mici), în timp ce
corecţiile ce ar putea veni indirect prin stat sunt împiedicate de
evaziunea impozitării profiturilor. Această evaziune, practicată masiv
de multinaţionale prin ascunderea profiturilor în reţeaua internaţională
de producţie şi comercializare a firmelor, dă lovitura de graţie şi
închide cercul.
Nu
este de mirare că după o perioadă de contribuţie prin expansiune la
creşterea economică statistică, cercul se închide şi din acest punct de
vedere. După ce câţiva ani n-a contribuit de fapt mai cu nimic la
îmbunătăţirea pe plan real a nivelului de trai al forţei de muncă,
expansiunea exporturilor multinaţionalelor îşi încheie cu 2014 şi
contribuţia la creşterea economică statistică. Vezi datele Institutului
Naţional de Statistică!
3 comentarii
:
Prioritate de Dreapta
Marius Mina, pe Facebook:
Statul
de drept invocat de infractorul nr. 1 al neamului, Basescu Traian, a
functionat ca o bomba de compromitere in masa. Putere Legislativa,
Guvern, Sistem Juridic, Servicii Secrete, Economie, totul s-a redus la
scrum radioactiv. Va place sau nu, metastaza s-a declansat din Palatul
de Justitie care la inceput a mers complice cu faptuitorii marilor
tunuri pina la inalta tradare. Ajuns la capatul puterilor, statul de
drept ne arunca praful diversiunilor in ochi, dosare de mare coruptie
care ar fi trebuit sa imparta mii de ani de puscarie pentru Devalizarea
Romaniei, s-au inecat in faza de cercetare penala (BANCOREX, ALRO,
FLOTA, imprumuturile externe, de de zeci de miliarde evaporate fara urma
etc.). Ne-au servit, la schimb, rechizitorii contrafacute, cu
prejudicii de cateva milioane, arestari de telenovela cu concurs
mediatic frate cu dementa, circ pentru Balaceanca cu efecte nucleare pe
termen scurt, mediu si lung. Romania lucrului bine facut a intrat in
coma indusa, decuplarea de la aparate e doar o chestiune de timp ...
Văd că mai funcţionează clişeul afăcutbăsescu. A făcut, dar nu era de capul lui, el a fost doar un executant. Ca şi SRI, care culege date economice pentru factorul extern (că doar n-o avea abonaţi RO atât de importanţi...). Ghiţă zice el ceva, dar în doi peri, cu scopul de a li se lăsa mână liberă serviciilor.
2 comentarii
:
Prioritate de Dreapta
Tovarăşii săi din PASOK (eurosocialiştii greci) au ajuns la 5% fiindcă au jucat după cum le-a cântat "factorul extern". Însă voturile, prostimea ţi le dă. Sau poate se deşteaptă şi le dă altora, care-o mai bagă-n seamă.
PSD
n-a fost niciodată un partid de stânga, ci o interfaţă de implementare a
diktatelor externe, asociată cu o retorică de stânga - dar... doar o
retorică. Similar, pe "dreapta" - PDL, PnL, PMP, PFC, PNR, UDMR.
Dacă nici după implantul Ponta, PSD tot nimic n-a-nvăţat...
ZiuaNews:
Culise: George Maior a demisionat ca sa preia sefia PSD si mai apoi functia de premier
Demisia
lui George Maior din fruntea SRI, la numai cateva zile dupa ce a
acordat un interviu televizat dupa ce a recunoscut ca exista multi
agenti acoperiti in presa romaneasca, si nu numai, precum si alte
dezvaluiri de marca, a facut mari valuri, speculandu-se ca Maior a fost
presat de presedintele Klaus Iohannis, iar rapiditatea cu care acesta
i-a aprobat demisia ar putea fi o dovada in acest sens.
Conform informatiilor Ziuanews, demisia
lui Maior e de fapt un pas inainte, e la intelegere cu Klaus Iohannis
si urmeaza ordinelor venite din exteriorul tarii, cu predilectie de
peste ocean, de la cei care l-au pus pe Iohannis presedinte surpriza in
noiembrie 2014. In aceasta intelegere urmeaza ca George Maior sa preia
frâiele PSD la Congres, al unui PSD reformat pana in temelii, urmand ca,
mai departe, Maior sa devina premierul Romaniei si sa conlucreze in
armonie cu Klaus Iohannis, dar si cu o opozitie puternica a PNL
in Parlament. Victor Ponta stie si el ceva despre ce se coace, de aia nu
iese la atac si nu iese nici din cuvantul presedintelui, incercand sa
se pastreze macar pe pozitia de premier, daca cea de sef de partid e
compromisa. Sunt insa slabe sperante odata ce Occidentul a decis altfel,
la fel cum a fost si cu episodul de la alegerile prezidentiale.
Prioritate de Dreapta
Cotidianul:
Interviurile
şefului poliţiei secrete încep, mai nou, să fie calea potenţializării
pericolelor la care trebuie să se aştepte militanţii societăţii civile,
criticii managementului instituțional al securității, oamenii politici,
judecătorii Curţii Constituţionale, gazetarii independenţi și orice alt
cetăţean care ar cuteza să pretindă legi clare, predictibile, cu
garanţii constituţionale efective pentru toate actele serviciilor care
intruzionează drepturile şi libertăţile fundamentale.
Când şeful celei mai temute poliţii secrete afirmă, cităm : “(…) la momentul în care se va întâmpla o catastrofă voi şti spre cine să arăt cu degetul”
, toţi ce vizați înţeleg că în spatele acestei exprimări diplomatice
stă ameninţătoarea secure a războiului nevăzut, iar generalii domnului
Maior au fost dezlegaţi să o folosească.
Reiterarea presiunilor cu ţinte precise, Curtea Constituţională, din nou acuzată de “crearea unui vid legislativ” şi “comentatorii patetici lipsiţi de viziune sau de inteligenţă”, ne dezvăluie dimensiunile şi calităţile, pe care trebuia să le fi intuit şi până acum, ale unui personaj cu argumente precum: “Mă interesează aspectul raţional, juridic legat de aceste legi. Noi considerăm că ele sunt concordante cu exigenţele şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, unde sunt, de asemenea, expert(n.n. câtă modestie !) (...) şi doctoratul meu e luat în acest domeniu. Garantez că toate aceste lucruri au fost avute serios în vedere de juriştii serviciului (…)."
Noi
credeam că, în “materie de drepturi ale omului”, potrivit Constituţiei
României, peste expertiza și deciziile Curţii Constituţionale nu poate
să existe o altă autoritate. Ei bine, ne-am înşelat ! Există, “Noi considerăm (…) doctoratul meu” şi “juriştii serviciului (…)”.
Domnul Maior a realizat exact ce a spus, dar asta a fost maniera în care a voit:
1. Să se ceară afară, ori, dacă nu,
2.
Să se înţeleagă că, în curând, Curtea Constitutională ar putea rămâne
fără cvorum, deoarece judecătorului Greblă îi vor urma şi alţi membri ai
Curţii, chemati pentru probe de scris şi voce, la filiala D.N.A. a
S.R.I.
15 comentarii
:
Un comentariu :
În privinţa lui Ponta, turnesolul pare a fi antagonizarea lui Geoană - care, fără dubii, e/ra Omul Washingtonului în PSD (al Partidului Democrat, al lui Soros şi-al lui Obama, mai exact). Dar, nu-i exclus să asistăm la un joc mai complicat, unde nu-s suficiente doar supoziţiile şi informaţiile "generaliste".
Sau, poate că s-a dat ordin să se revizuiasca rapid Constituţia, unde e nevoie de 2/3 din votul parlamentului. Şi ce-i mai folositor la aşa ceva decât o atmosferă (falsă) de armonie generală, iar Ponta - imagologic - "nu mai corespunde acestei etape".
"Bleen", pe Facebook:
Ponta și Ghiță vin dintr-o structură paralelă PSD-ului, nu vă faceți că nu înțelegeți. Se demantelează Ponta, Șova și Ghiță pe persoană fizică, spiritus pesedenski rămîne.
http://riddickro.blogspot.ro/2014/11/pai-da.html