Toată această circotecă politică împănată cu fraude și abuzuri numită ”regimul Băsescu” sau ”Boc-Băsescu” sau ”Udrea-Boc-Băsescu” încă nu a fost decontată nici politic și nici juridic.Cotidianul:
L-am reascultat pe Klaus Iohannis în interviul de joi seara, când vorbea despre același ”guvernul meu”. Dacă aș lua doar exprimarea ca atare, aș putea crede că președintele României mai are scăpări de limbaj. Nu i le-ar reproșa nimeni. Numai că, tot interviul, Klaus Iohannis a evitat cu eleganță toate precizările și toate capcanele care i-au fost întinse, dovedind că înțelege perfect nuanțele cuvintelor și știe să le evite cu o eleganță pe care n-am întâlnit-o la predecesori. Asta înseamnă că și atunci când a folosit (pentru a doua sau a treia oară) formularea ”guvernul meu” știa exact ceea ce spune și exact asta gândea.
Exprimarea este oarecum colocvială, aproape neglijentă, poate chiar nepoliticoasă, dar arată un lucru extrem de clar. Că președintele își dorește un guvern al său, care să execute proiectele sale, care să nu prea aibă păreri, care să lucreze cu ”deutsche disziplin und ordnung” la indicațiile venite de la Cotroceni.
Omenește vorbind, dorința sa este de înțeles. Constituțional, ea este sau duce mai degrabă spre o aiureală. Guvernul României, conform Constituției modificate, nu poate fi în nici un fel al președintelui. De aceea, în Constituția României, după modificare, președintele nici nu poate schimba premierul ”guvernului său”. Cât despre o majoritate parlamentară a președintelui, despre ea n-a vorbit nici Klaus Iohannis și nici altcineva. Ar fi o prostie care ar face din politica românească o muzică interpretată pe o singură coardă întinsă la plezneală.
Acest ”guvern al meu”, atât de pomenit (și, poate, de visat) în declarațiile lui Klaus Iohannis mai are o hibă enormă. Una mare de tot. Vine de la banda politică numită PDL, vărsată cu dexteritate în ”marele PNL”. Cu fiecare zi care trece, cu fiecare arestare și dezvăluire scăpată pe ușile și ferestrele DNA-ului, politicieni și demnitari din fostul partid al lui Traian Băsescu se dezumflă și se descalifică.
Denunțurile lor, dezvăluirile procurorilor și ale zecilor de jurnaliști (fugăriți cândva de Sorin Blejnar și Elena Udrea) dovedesc că o mare parte din liderii marelui PNL (cei veniți din fostul PDL) sunt niște infractori oarecari. Multă lume a muncit din greu la dezvăluirea fraudelor comise în timpul regimului Băsescu. Și unii au avut de suferit. Ani la rând am scris despre cei din PDL ca despre o bandă politică. Nici mai mult, nici mai puțin. Ani la rând, România a fost dominată de un grup politic infracțional organizat. Și care a fost condus de la Cotroceni de Traian Băsescu. Direct sau prin intermediari, locotenenți și generali fideli. În această orchestrare infracțională complexă vedem acum că erau implicați și Daniel Moldoveanu, șeful comunității de informații, și Florian Coldea, și șeful ANAF, Sorin Blejnar, plus Elena Udrea, Alina Bica și mulți alții.
Abia acum încep să iasă la iveală câteva din sutele de fărădelegi făptuite de această bandă. Jurnaliștii mai vechi și chiar unii mai tineri știu despre alte mii de infracțiuni despre care nici procurorii și nici Klaus Iohannis n-au citit și nici n-au auzit. Geaba repetă Antena 3 despre aventurile lui Liviu Negoiță cu a sa consoartă de care se preface că a divorțat, geaba am scris până ne-am plictisit despre familia Gruia și despre toate aiurelile de la Sectorul 3, despre cele petrecute în sectorul 1 (devenit prin Andrei Chiliman și Vlad Moisescu mare susținător al președintelui Iohannis). Videanu până mai ieri autorul programului de guvernare al marelui PNL s-a oprit din redactare și a plecat la dubă. Altel s-ar fi înghesuit să re-apară pe scenă, ca și Varujan Vosganian, ca și Anca Boagiu sau ca Liviu Negoiță. Dar nu oriunde, ci tot în primele rânduri.
Banda politică din PDL, cu Pinalti și Gabriel Sandu, cu Elena Udrea și cu toți ceilalți încă n-a decontat nimic. Câțiva au fost arestați, șifonați nițel, iar restul, caracterizat de aceleași apucături, cu aceleași fapte la activ, se pregătește să pună mâna pe un ciolan în ”guvernul meu”. Klaus Iohannis se face că plouă, că nu-și aduce aminte de regimul Băsescu, de abuzurile, aiurelile, proiectele demente și jumulite ale guvernului Boc. Toată această circotecă politică împănată cu fraude și abuzuri numită ”regimul Băsescu” sau ”Boc-Băsescu” sau ”Udrea-Boc-Băsescu” încă nu a fost decontată nici politic și nici juridic. Încă nu știm câte din abuzurile regimului au fost dirijate de la Cotroceni (afaceri cu energie, asfaltări, restituiri de proprietăți etc) și câte au fost aranjamentele unor miniștri sau ale unor primari PDL sau ale unor sforari gen Popoviciu sau Ioan Oltean.
Amețiți de muzica succesului în alegerile prezidențiale mai că suntem gata să ștergem totul cu buretele. Ba Vasile Blaga vrea să ne vândă și fuziunea cu PNL ca fiind un mare success al unui strălucit proiect politic, nu o ieșire rușinoasă din scenă a unui partid care a ridicat infracțiunea la rangul de program cotidian. Și pentru meritele deosebite în timpul regimului Băsescu, el să fie răsplătit măcar cu funcția de președinte al Senatului. Iar ceilalți combatanți, cu dregătorii importante. Vorba șmecherului de mahala, au pus și ei umărul la câștigarea puterii!
Klaus Iohannis vorbește despre ”guvernul meu” fără să aibă o schiță a acestuia, fără să fi propus românilor un program și fără să știe câți mai rămân în picioare din fostul PDL. Dacă DNA-ul mai sapă încă puțin, jumătatea din PDL vărsată în ”marele” PNL trebuie încărcată în autobuze și dusă la Rahova pentru audieri. Și dacă ne gândim bine că dezvăluirile despre banii negri din campania electorală se înmulțesc cu fiecare zi, chiar trebuie să ne așteptăm la coloane de autobuze.
Asta ar duce obligatoriu la situația ca jumătate din ”guvernul meu” (cea venită dinspre fostul PDL ) să dispară înainte de a se naște!
